Țara lui MiKa

Își așează camera pe trepied cu mare grijă și cu o sclipire jucăușă în ochii veseli. Așteptase luni de zile pentru colaborarea asta, iar Sirena e în sfârșit aici. Roșcata îl privește amuzată de pe scaunul de gaming de la birou cu picioarele ridicol de lungi și perfecte pe marginea canapelei într-o poziție comodă.
- Hei, voinicule, își atrage ea atenția din partea tipului zâmbind plictisită. Vrei o mână de ajutor? spune plimbându-și privirea peste decorul sărac al camerei sugestiv.
Băiatul o privește clipind din genele pe care ea ar fi vrut în secret să le fure, apoi zâmbește încântat.
- E ok Sirena, mă descurc, spune el politicos. Doar fac asta de aproape 4 ani, adaugă îndepărtându-se de trepied și aruncând o privire asupra cadrului.
Roșcata își dă ochii peste cap neimpresionată. N-avea rost să își bată capul cu coate goale ăsta pe care toată lumea pare să îl placă, deși e doar stupid, plictisitor și fără bun gust. Însă ce nu face ea pentru faima din care își câștigă traiul? Ar avea încă 10,000 de fallow-rși pe rețelele sociale doar asociindu-și imaginea cu cea a tipului ăsta patetic.
- O să trag o dublă de încercare, se întoarce către ea anunțând-o cu seriozitate. Doar să mă asigur că e unghiul bun.
Roșcata ridică din umeri nepăsătoare fără să spună nimic. Băiatul se așează în fața camerei pe canapea după ce îi dă record și zâmbește într-un fel fermecător în timp ce face intro-ul, gest la care roșcata ridică din sprâncenele frumos pensate și machiate gândindu-se „ia uite că se poate să zâmbești și altcumva decât ca un tâmpit, descopăr noi talente".
- Salutare Cetățenii mei credincioși, aici liderul vostru umil...
(copertă @GeoCristina115)