Albastru
  • Reads 894
  • Votes 285
  • Parts 22
  • Reads 894
  • Votes 285
  • Parts 22
Ongoing, First published Dec 19, 2017
Poate pentru unii viața e minunată: prieteni, petreceri, părinți perfecți, popularitate, lucruri pe care orice adolescent ar trebui să le aibă. Însa nu și în cazul Oliviei, o fată de șaisprezece ani. Ea si mama ei, o alcoolică convinsă, se mută de două ori pe an. Totul devine din ce in ce mai greu de suportat: comportamentul mamei, adaptarea... pana cand o întalnește pe Albastru, un spirit, ce o conduce spre cele mai palpitante aventuri și nu doar atât...

Coperta de @SarahEvans_
All Rights Reserved
Sign up to add Albastru to your library and receive updates
or
#15albastru
Content Guidelines
You may also like
You may also like
Slide 1 of 10
Capul mafiei  - Prima parte  cover
De-a v-ați ascunselea - Vol I cover
În curs de editare | Sub custodia ta|Finalizată  cover
Dincolo de infinituri cover
Sirius cover
Izuku Midoriya:The Hazardous Hero cover
Iubind în tăcere cover
Îngerul meu cover
ASA TATA, ASA FIU cover
Între abis şi paradis cover

Capul mafiei - Prima parte

44 parts Complete

Aerul rece părea ca-mi biciuie pielea goală a picioarelor, iar zgomotul bătăilor inimii mele era atat de puternic încât îmi spărgea timpanul. Multumita adrenalinei eram încă in stare sa alerg , nu îndeajuns de repede incat sa ma îndepărtez de el. - Alexa! Vocea lui puternica răsuna cu ecou printre copacii uscați. Era prea întuneric ca sa pot vedea ceva , dar după ce auzeam îmi dădeam cu ușurintă seama ca era foarte aproape. Undeva in fata mea se zarea o lumina. "Bingo! Dacă reușeam sa ies din pădure aveam o șansa sa găsesc pe cineva care sa ma ajute. "Sa ma ajute?...Cine sa ma ajute pe mine?" - Alexa! Oprește-te! Nu ai unde sa fugi! Nu aveam unde sau la cine, însă învățasem in viața asta ca speranța moare întotdeauna ultima. Nu aveam sa accepta asta! Nu aveam sa accept ca fusesem vândută de singura persoana ce se presupunea ca are grija de mine si nu aveam sa accept sa stau lângă un criminal! In timp ce îmi spuneam asta cu hotărâre piciorul meu se prinse intr-o creanga si pur si simplu am zburat aterizând pe burta pe pământul rece. Răsuflarea mi se opri pentru câteva secunde din cauza impactului apoi am încercat sa ma ridic insa fata îmi fu acoperită de o batista. - Ești a mea, pricepi? Au fost ultimele cuvinte auzite înainte ca ochii mei sa se închidă si sa nu mai simt nimic.