Prizonier al Infernului

Prizonier al Infernului

  • WpView
    Reads 782
  • WpVote
    Votes 266
  • WpPart
    Parts 70
WpMetadataReadOngoing
WpMetadataNoticeLast published Tue, Aug 6, 2019
"Death is not greatest loss in life. The greatest loss is what dies inside us while we live." - Norman Cousins Iubire și ură. Fericire și tristețe. Disperare și hotărâre. Furie și calm. Teamă și curaj. Durere și plăcere. Implicare și indiferență. Speranță și deznădejde. Sinceritate și minciună. Credință și îndoială. Ce s-ar întâmpla dacă toate aceste sentimente ar năvăli peste omenire? Cum ar decurge o bătălie între cei creați după asemănarea Lui Dumnezeu și forțe care nu pot fi văzute sau atinse, ci doar simțite? S-ar putea lupta contra lor sau totul ar fi nimicit de puterea acestora? Mintea umană ar mai putea respira aburii lucidității și libertății sau s-ar lăsa capturată de întunericul emoțiilor? Inima ar mai bate în parametrii normali sau ar fi furată de iluzii? Sufletul omenesc le-ar putea cuprinde pe toate sau ar fi înghițit de intensitatea lor? Sunt atâtea întrebări ale căror răspunsuri pot decide destinul, dar încă nimeni care să le poată descoperi. Dar în ciuda densității acestui mister, un lucru cert se ivește ca o rază de lumină haotică. Doar unul singur este prizonier al Infernului.
All Rights Reserved
#92
iad
WpChevronRight
Join the largest storytelling communityGet personalized story recommendations, save your favourites to your library, and comment and vote to grow your community.
Illustration

You may also like

  • Pânză de păianjen
  • I need you (BoyxBoy) ✔
  • Mesaje anonime
  • 00:00 | Apelul necunoscut
  • Imaginea perfectă de Crăciun
  • Dear Bully
  • Trandafirul nostru
  • Cineva mi-a furat moartea
  • Fluturi din cenușă [FINALIZATĂ]
  • It's a lesbian thing

Pânză de păianjen e o poveste scrisă cu cerneală de păcat și tăcere "- Îți dai seama că mă rog să nu apari, și tot ce fac e să te aștept? Că mă uit la tine și mă simt murdar? Că am hainele astea pe mine și nu mai cred nici în ce port, nici în ce predic? Privirea îi coboară rușinată, dar vocea i se frânge. În continuare își menține acel zâmbet sfidător - ispititor, aproape profan - care m-a tulburat din prima zi. M-a făcut să-mi pierd cumpătul, să-mi rătăcesc mintea și să calc în picioare tot ce juruisem în fața altarului. - Mi-e rușine, Ilinca. Mi-e rușine de tine. Pentru că nu pot... să nu te vreau."

More details
WpActionLinkContent Guidelines