Psihoza Trecutului

,,Tivurile grele ale chimonoului pe care îl purta zgâriau parchetul de mahon. Își turnă un pahar de vin roșu dintr-o sticlă care era pe terminate și folosi parfumul ei preferat cu subtonuri elegante și intense. Se lungi pe divan, așteptând, cu paharul pe jumătate plin și cu privirea scânteietoare ațintită spre ușa din lemn. Se simțea goală, cu nervii amorțiți și absentă. Fantomele trecutului o tulburau zi de zi, era un sentiment care înflorea pe zi ce trece, iar ea se simțea nevoită să aibă grijă de ele. Iar acum, trebuia să vadă ce mai fac fantomele ei."