Story cover for Înțelegând neînțelesul by un-nimeni
Înțelegând neînțelesul
  • WpView
    Reads 151
  • WpVote
    Votes 29
  • WpPart
    Parts 3
  • WpView
    Reads 151
  • WpVote
    Votes 29
  • WpPart
    Parts 3
Ongoing, First published Dec 29, 2017
Domnul L. se trezește dintr-o dată într-un întuneric nemărginit și nemuritor prin care plutește la infinit. Acesta, speriat fiind, încearcă să-și aducă aminte de diferite momente ale vieții sale ce au avut ca rezultat trezirea sa într-un necunoscut întuneric pe care nu l-a mai experimentat până atunci.
All Rights Reserved
Sign up to add Înțelegând neînțelesul to your library and receive updates
or
#222singuratate
Content Guidelines
You may also like
You may also like
Slide 1 of 10
Capul mafiei  - Prima parte  cover
Golanul (+18) cover
Maia Reyn -  Eu cu mine insami... Intre minciuni si adevaruri cover
𝐅𝐚𝐜𝐭𝐬 𝐚𝐛𝐨𝐮𝐭 𝐂𝐫𝐞𝐞𝐩𝐲𝐏𝐚𝐬𝐭𝐚 cover
Între abis şi paradis cover
ASA TATA, ASA FIU cover
Iubind în tăcere cover
De-a v-ați ascunselea - Vol I cover
Izuku Midoriya:The Hazardous Hero cover
Sirius cover

Capul mafiei - Prima parte

44 parts Complete

Aerul rece părea ca-mi biciuie pielea goală a picioarelor, iar zgomotul bătăilor inimii mele era atat de puternic încât îmi spărgea timpanul. Multumita adrenalinei eram încă in stare sa alerg , nu îndeajuns de repede incat sa ma îndepărtez de el. - Alexa! Vocea lui puternica răsuna cu ecou printre copacii uscați. Era prea întuneric ca sa pot vedea ceva , dar după ce auzeam îmi dădeam cu ușurintă seama ca era foarte aproape. Undeva in fata mea se zarea o lumina. "Bingo! Dacă reușeam sa ies din pădure aveam o șansa sa găsesc pe cineva care sa ma ajute. "Sa ma ajute?...Cine sa ma ajute pe mine?" - Alexa! Oprește-te! Nu ai unde sa fugi! Nu aveam unde sau la cine, însă învățasem in viața asta ca speranța moare întotdeauna ultima. Nu aveam sa accepta asta! Nu aveam sa accept ca fusesem vândută de singura persoana ce se presupunea ca are grija de mine si nu aveam sa accept sa stau lângă un criminal! In timp ce îmi spuneam asta cu hotărâre piciorul meu se prinse intr-o creanga si pur si simplu am zburat aterizând pe burta pe pământul rece. Răsuflarea mi se opri pentru câteva secunde din cauza impactului apoi am încercat sa ma ridic insa fata îmi fu acoperită de o batista. - Ești a mea, pricepi? Au fost ultimele cuvinte auzite înainte ca ochii mei sa se închidă si sa nu mai simt nimic.