Rebeliunea
  • Reads 44
  • Votes 0
  • Parts 3
  • Reads 44
  • Votes 0
  • Parts 3
Ongoing, First published Dec 30, 2017
Suntem într-o lume standardizată la extreme. Chiar și excepțiile au la noi standarde. Într-o zi o sa am un reflex neplăcut la vomer și o să-mi vărs sufletul pe toate standardele voastre. Iată așa. Și, da! Vreau sa sărut o fată în mijlocul carosabilului, până când culoarea verde a semaforului amenințător clipește. Dar n-o să fac asta pentru sloganul "carpe diem", in nici un caz, am trecut deja treapta asta a evoluției, ci pentru fețele impasibil de holbate ale oamenilor din jur și pentru mojicii din mașini care vor începe să claxoneze înfiorător de dulce, verzi de enervare, și dacă să vorbim la general , din cauza neacceptării mele de către societatea asta tâmpetizată din motivul așa ziselor standarde. Ok, cred că e momentul să trec de la descriere la fapte, adică să continui în adevărata rubrică a schiței (zic "schiță"  pentru că sunt prea umilă ca să mă autopromovez  ca scriitoare, iar termenul de roman, sau nuvelă, sunt prea mărețe pentru chestiuțele pe care le scriu.)
All Rights Reserved
Sign up to add Rebeliunea to your library and receive updates
or
#2rebeliune
Content Guidelines
You may also like
Aimee: Soldați În Războiul Iubirii by -Adinaa-Paun-
65 parts Complete
" Povestea noastră a început cu stângul. Nu a fost dragoste la prima vedere și nici nu am fost fericiți de la început. Dar când am reușit să îi dărâm zidurile din jurul inimii, am gustat un strop din savoarea fericirii. Și poate ar fi fost de ajuns dacă nu aș fi plătit atât de scump și cu lacrimi atât de amare pentru ea. " Diagnosticată la naștere cu o malformație congenitală la inimă, Aimee nu a avut o copilărie tocmai ușoară, depinzând în totalitate de medicamente și restricții medicale. În pofida stăruințelor medicilor și a regimului strict, la vârsta de 18 ani starea ei s-a agravat, viață atârnându-i de un fir de ață slab în așteptarea unui transplant de inimă. Imediat după acesta a început să aibă niște vise stranii cu o voce și o siluetă de fată blondă ce striga după ajutor neîncetat, proiectând-o în locuri necunoscute încă de ea. Când vocea a început să apară și în realitate, pașii i-au fost îndrumați către locurile din vis în care avea să-l cunoască pe El. El își ridicase în jurul inimii ziduri atât de groase încât uitase de mult timp că nu au fost întotdeauna acolo. Va putea oare inima caldă a Aimeei să topească zidurile de piatră din jurul lui? Copertă realizată de @harlsdenver. Mulțumesc din suflet ❤ #8 - INIMĂ - 09.01.2021 #4 - INIMĂ - 15.01.2021 #2 - INIMĂ - 25.01.2021 #1 - INIMĂ - 28.01.2021 #21 - DRAMĂ - 03.03.2021 #42 - IUBIRE - 04.03.2021 #1 - IUBIRE - 20.06.2021
You may also like
Slide 1 of 10
Capul mafiei  - Prima parte  cover
Îngerul meu cover
Sacrificiu cover
Izuku Midoriya:The Hazardous Hero cover
Între abis şi paradis cover
De-a v-ați ascunselea - Vol I cover
Aimee: Soldați În Războiul Iubirii cover
Drumul spre inima ta cover
ASA TATA, ASA FIU cover
Vicii Primare cover

Capul mafiei - Prima parte

44 parts Complete

Aerul rece părea ca-mi biciuie pielea goală a picioarelor, iar zgomotul bătăilor inimii mele era atat de puternic încât îmi spărgea timpanul. Multumita adrenalinei eram încă in stare sa alerg , nu îndeajuns de repede incat sa ma îndepărtez de el. - Alexa! Vocea lui puternica răsuna cu ecou printre copacii uscați. Era prea întuneric ca sa pot vedea ceva , dar după ce auzeam îmi dădeam cu ușurintă seama ca era foarte aproape. Undeva in fata mea se zarea o lumina. "Bingo! Dacă reușeam sa ies din pădure aveam o șansa sa găsesc pe cineva care sa ma ajute. "Sa ma ajute?...Cine sa ma ajute pe mine?" - Alexa! Oprește-te! Nu ai unde sa fugi! Nu aveam unde sau la cine, însă învățasem in viața asta ca speranța moare întotdeauna ultima. Nu aveam sa accepta asta! Nu aveam sa accept ca fusesem vândută de singura persoana ce se presupunea ca are grija de mine si nu aveam sa accept sa stau lângă un criminal! In timp ce îmi spuneam asta cu hotărâre piciorul meu se prinse intr-o creanga si pur si simplu am zburat aterizând pe burta pe pământul rece. Răsuflarea mi se opri pentru câteva secunde din cauza impactului apoi am încercat sa ma ridic insa fata îmi fu acoperită de o batista. - Ești a mea, pricepi? Au fost ultimele cuvinte auzite înainte ca ochii mei sa se închidă si sa nu mai simt nimic.