Ochi Safirii şi O Inimă De Gheață

Pădurea de la periferia Seattle-ului era un loc liniștit , dar asta îi plăcea mult , era unicul lucru ce îi încălzea inima , odată plină de fericire , acum plină de indiferență și nepăsare. Se obișnuise de multă vreme cu gândul că era singură , nu era un sentiment cu care trebuia să se acomodeze. Împărțea singurătatea cu luna și stelele ; seară de seară , începând cu ora 6:51 PM , se destindea împreună cu ele.
Într-una din serile răcoroase de , decembrie , a simțit o prezență străină , cineva care părerea că și-a permis să i se alăture ei , ca să asculte susurul calmant al apei , păsările care umpleau tot locul cu ale lor melodii simfonice , melodii ce îi aminteau de cele două piese preferate ale ei: Marcello , ce o cânta Bach , și Prelude no. 28 , op. 4 în E-minor , ce o cânta Chopin.
El , exprima doar la început indiferență față de ea , pe parcurs relația lor de amiciție s-a dezvoltat din ce în ce mai mult , o dată cu asta , apărând noi sentimente.

Credit pentru copertă: ScriitoareIlegala