Lupta pentru iubire
  • Reads 367
  • Votes 26
  • Parts 14
  • Reads 367
  • Votes 26
  • Parts 14
Ongoing, First published Jan 03, 2018
Pasaj din carte : 
" Trecuse deja mult timp și se obișnuise cu gândul că s-a terminat. Învățase că atunci când vede o stea cazatoare nu mai trebuia sa-l ceară pe el înapoi, cerea fericirea și atunci când trebuia să își pună o dorință, să nu-l mai vrea pe el. Învățase să-și trăiască viața așa cum este ea, fără o anumită persoană, fără să mai aștepte cu sufletul la gură un  semn sau un mesaj din partea cuiva special. Zilele treceau una după alta, iar ea părea că zâmbește din tot sufletul, părea că s-a obișnuit să trăiască doar cu jumatate din inimă. Deși în unele momente ii părea rău că viața a despărțit două suflete ce cândva erau gata să lase totul, unul pentru celălalt. De multe ori se întreaba cum s-a putut, dar era mult prea târziu să conteze. Sufletele lor rătăceau în direcții diferite, singure, mai singure ca niciodată. [...] "



⚠️IN CURS DE EDITARE⚠️

#100-  8.07.2018
#62- 21.07.2018

Coperta realizată de @UnicornColorat007
All Rights Reserved
Sign up to add Lupta pentru iubire to your library and receive updates
or
Content Guidelines
You may also like
Zeckaryah by AndreeaGabrielaS
1 part Ongoing
-Poți să te rogi cu voce tare? spune ea în șoaptă, lăsând să îi scape un căscat. -Vrei să îmi auzi rugăciunea? crapă el un zâmbet în colțul gurii, mândru că prezența lui reușește să o miște măcar puțin pe calea spre lumină. -Nu.. nu tocmai. Doar îmi face plăcere să aud rugăciunile celor cărora li s-a oferit un răspuns măcar la una dintre ele la un moment dat. Îmi ține disprețul cât se poate de puternic încă. îi răspunde înapoi la întrebare și se întoarce cu spatele către el, lăsându-l să își facă rugăciunea în genunchi lângă patul ei în continuare. Zeckaryah închise ochii fără să îi mai ofere vreun argument și își împreună din nou palmele pe marginea patului ei, începându-și rugăciunea de la capăt, de data aceasta cu glas tare. Fie efortul cât de mic și neînsemnat, era totuși un pas în față. . -Nu ar trebui să fumezi în fața Casei Domnului, știi asta! Este un mare păcat! o atenționează Zeckaryah privind spre cupolă. -Mai contează un rău mic, când am altele mai mari pe lista Tatălui tău? răspunde ea furioasă și stinge țigara de la jumătate chiar pe lemnul băncuței maronii. -Când ai să încetezi cu această încăpățânare a ta? Nu te va aduce nicăieri... La urma urmei, dacă nu crezi și chiar există ceva acolo sus, ai pierdut tot. Însă dacă tu crezi și nu există, nu ai pierdut absolut nimic. îi reproșă absent, privind cu drag către picturile din afara bisericii. -Scutește-mă, înaripatule! îi trânti zeflemitor și se ridică de jos privindu-l cu dispreț. Vechea poveste cu care ne îndobitocesc toți travestiții ăia de preoți în rochii negre. Dă-mi pace și du-te acasă! Îți pierzi timpul cu mine. -Nihil sine Deo, Caina. Ai să înveți la momentul potrivit. îi șopti dezamăgit înapoi, evitând să o mai privească.
You may also like
Slide 1 of 10
Zeckaryah cover
Ghicește ce gândesc  cover
Crăciunul Romantic cover
Tu ești prințul? cover
Un suflet înlănțuit/Mha cover
În ritmul inimii cover
  Profu cover
Alegerea reginei cover
"Lumina" lui Blue 💜 cover
Mara's tragedy cover

Zeckaryah

1 part Ongoing

-Poți să te rogi cu voce tare? spune ea în șoaptă, lăsând să îi scape un căscat. -Vrei să îmi auzi rugăciunea? crapă el un zâmbet în colțul gurii, mândru că prezența lui reușește să o miște măcar puțin pe calea spre lumină. -Nu.. nu tocmai. Doar îmi face plăcere să aud rugăciunile celor cărora li s-a oferit un răspuns măcar la una dintre ele la un moment dat. Îmi ține disprețul cât se poate de puternic încă. îi răspunde înapoi la întrebare și se întoarce cu spatele către el, lăsându-l să își facă rugăciunea în genunchi lângă patul ei în continuare. Zeckaryah închise ochii fără să îi mai ofere vreun argument și își împreună din nou palmele pe marginea patului ei, începându-și rugăciunea de la capăt, de data aceasta cu glas tare. Fie efortul cât de mic și neînsemnat, era totuși un pas în față. . -Nu ar trebui să fumezi în fața Casei Domnului, știi asta! Este un mare păcat! o atenționează Zeckaryah privind spre cupolă. -Mai contează un rău mic, când am altele mai mari pe lista Tatălui tău? răspunde ea furioasă și stinge țigara de la jumătate chiar pe lemnul băncuței maronii. -Când ai să încetezi cu această încăpățânare a ta? Nu te va aduce nicăieri... La urma urmei, dacă nu crezi și chiar există ceva acolo sus, ai pierdut tot. Însă dacă tu crezi și nu există, nu ai pierdut absolut nimic. îi reproșă absent, privind cu drag către picturile din afara bisericii. -Scutește-mă, înaripatule! îi trânti zeflemitor și se ridică de jos privindu-l cu dispreț. Vechea poveste cu care ne îndobitocesc toți travestiții ăia de preoți în rochii negre. Dă-mi pace și du-te acasă! Îți pierzi timpul cu mine. -Nihil sine Deo, Caina. Ai să înveți la momentul potrivit. îi șopti dezamăgit înapoi, evitând să o mai privească.