Cred că...

,,Opera de artă a sufletului meu
ești tu și sufletul tău."

O priveam neîncetat. Nu mă observase la început, până mi-a găsit desenul zburat de vânt. A devenit interesată de creatorul portretului cu ea. Am încercat să nu o mai deseneze, să mă fac nevăzut, dar m-a găsit. A început să-mi acorde atenție, să mă facă să cred multe, atât despre ea cât și despre persoana mea.

Mi-a arătat că există perfectul în defecte. A reușit să mă facă să înțeleg tot ce nu puteam percepe. Știam că arta nu înseamnă numai a desena ceva sau pe cineva, ci al înțelege și a trăi ca el doar pentru o zi, iar apoi să-l creionezi cu grijă, și răbdare, fiind sigur de fiecare trăsătură dată operei tale de artă. Secretul este să o cunoști sau măcar să încerci.

,, - Ai talent! rosti ușor, căutându-mi privirea.

- Mulțumesc, cred...

- De ce mă desenezi pe mine? N-ar trebui să-ți pierzi timpul cu mine.

- De ce nu aș face asta? Merită să-ți pierzi timpul pentru persoanele potrivite, adaug cu mai mult curaj, privirile noastre intersectându-se.

- Eu nu sunt persoana potrivită, folosi un ton jos, plecând cu desenul meu. "

Data publicări : 13.05.2018
Data finalizării : 05. 05. 2019