Ochii aceia ca și verdele crud al ierbii mă priveau atât de insistent parcă cerându-mi sa fiu dependentă de ei. Cu părul mai negru decât noaptea și glasul mai dulce decât mierea mă îmbăta de fiecare dată. Nu pot să imi scot din minte trăsaturile lui perfecte poate...prea perfecte. Când m-a îmbrățișat a emanat asupra mea o căldură dogoritoare cu care mi-a topit fiecare firicel de gheață din inima mea. M-am bucurat sa îi simt din nou brațele vindecătoare în jurul corpului meu firav. Au trecut secunde , minute chiar ore. Când suntem unul lânga altul , timpul nu mai are rost. Dar de acum nu va mai fi la fel... ... -Uită-mă! -Nu pot! Tu vei rămâne mereu în mintea si inima mea. Nu voi uita îmbrățișările tale speciale , sărutările pline de dragoste de pe fruntea mea și mai ales timpul petrecut cu tine!All Rights Reserved