O inimă prinsă între două lumi - între liniștea sacră a cerului și zbuciumul iubirii pământești. Un suflet care nu aparține pe deplin nici uneia, pentru că este menit să fie punte între sacru și omenesc.

Un poem care vorbește despre lupta tăcută și speranța neînfrântă a omului simplu în fața greutăților cotidiene.

O reflecție caldă și blândă despre trecerea timpului la final de an, despre cum zilele se topesc și se așază în suflet, pregătind drumul pentru un nou început. Un îndemn să privim sfârșitul cu răbdare și să îmbrățișăm schimbarea ca pe o adiere plină de speranță.

Ai renăscut din inimă și ai fost eclipsă de suflet.

În odaia poetului plouă cu vise, iar cuvintele dorm lângă o lampă obosită. Pe masă, hârtia tresare ușor, ca o inimă ce așteaptă să fie citită.

texte, citate, aici scriu când mă apucă melancolia

Sunt de părere ca poezia e modul prin care sentimentele pot fi exprimate si fără greutatea vocii proprii. Este primul meu scurt volum de poezii, adunate de-a lungul timpului, de multe ori în seri târzii când tot ce puteam face era sa scriu. Urmatorul va apărea cât de curând. p.s. Poezia "Unde ești?" este inspirată din poemul "Despărtire" de M. Eminescu, unele versuri fiind preluate complet sau nu.

mici poezii

Poezii de dor, de speranță, fericire De vindecare, de uitare și, mai ales, de amintire.

Un poem delicat despre iubirile care nu au apucat să fie trăite, dar care rămân vii în suflet, purtând dorul și speranța într-un dans tăcut al emoțiilor și visării.