Lipește-mă

E noapte și este frig, atât de frig încât simt cum obrajii îmi îngheață sub atingerea fulgilor de nea care au ieșit într-un final la joacă. Mă așez pe o bancă albă, pictată de temperaturile reci de afară și îmi las ochii să se scaldă într-un ocean de sentimente, înecate în dureri și regrete crezute uitate, dar care sunt totuși prezente, atât de prezente încât îmi ard pielea la fel cum focul mistuie o pădure, uscată de trecerea unor ani.