Roșu și sacrificiu

Volumul 1 din seria "Măștile destinului"

Mă vei găsi acolo unde sentințele-au îngenuncheat în sânge
Mă vei găsi acolo unde sufletu-mi e-ngenuncheat şi plânge
Mă vei găsi acolo unde întunericul e rege şi tiran
Mă vei găsi unde pe dale aripi de îngeri au ars în subteran
Mă vei găsi unde cu lacrimi s-au zgâriat pe pereți nume şi destine
Mă vei găsi în sângele de lacrimi smuls din mine
Mă vei găsi printre duşmani, cu sufletul în lanțuri şi zdrobit
În neguri cufundat şi-n disperare visând la răsărit
Dacă vreodată ochii mei mai văd lumina zilei, voi fi cu capul sus
Iar ochii mei orbiți de-o negură eternă încă visează la apus
Sunt inocent, cu aripi rupte, -nconjurat de criminali, înjunghiat de un trecut ce s-a mascat
Furând cu sine în neant un destin ce nu a mai putut fi salvat
Ei m-au ascuns în dosul unei măşti fără umbre, asta mi-e sentința, să n-am chip
De suferință mi-a fost zgâriat un zâmbet de sânge pe față, să-l port la infinit
Şi nu-mi rămâne altceva decâr să-l spăl cu lacrimi, lăsându-le să curgă, nepăsător
Şi-n suferința, -n neputința mea rămân pe veci ascuns, zis criminal şi trădător
Ieri am putut fi rege, azi urc pe eşafod, şi moartea îmi surâde tenebros în față
Scurtă mi-a fost, acum mi-întoarce spatele, crudă regină, coroană de spini pe capul ei- oh, viață!
Eu vreau să zbor, dar am aripi rupte, eu vreau să răsar, dar eu am apus
Cad în genunchi, vreau să mă rog, dar tac tot ce-am avut de spus
În clipa morții ochii mei s-au deschis să răsfrângă-adevărul
Toporul lui deasupra sorții mele atârnând... s-a înşelat călăul
Cad în genunchi şi strig un nume, vocea mea se pierde în mulțime rămân mut
Coroana, titlul, tronul, mi te-au luat, ne-au despărțit, eu te-am pierdut
Şi soarta mea e să-mi păstrez trecutul, ascuns mereu, lipsit de viitor pe veci
Cu lacrimi şiroind în jos pe-obraji, căzând inerte pe dalele reci...