„- Ba da, îți pasă. Te-am văzut înjunghindu-te singur, sărind în fața gloanțelor și rânjind, ca si cum durerea fizică te făcea să te simți bine. Te ascunzi în spatele sarcasmului pentru că dacă ai lăsa zidurile să se prăbuseasca ar trebui să înfrunți ororile lumii. Moartea unui prieten, pierderea unei iubite... Ți-e teamă că nu îți vei mai reveni niciodată după fiecare eveniment nasol din viața ta așa că preferi să fugi de el. Ești un laș, Stiles, cel mai mare pe care l-am întâlnit în lunga mea existență! Lydia spera ca Stiles să facă o glumă - gândul la ce avea să-i facă ar fi durut-o mai puțin -, dar el nu-i oferi satisfacția asta. - Te înșeli atât de mult! Începu brunetul. Nu fac glume ca să mă ascund de durere. Simt fiecare strop din ea. Fac glume ca să nu înnebunesc. Crezi că îmi e ușor, să privesc persoane la care am ținut torturate și ucise? Crezi că dacă aș înceta sarcasmul aș fi o persoană mai bună? Răspunsul e nu! Dar nu pot face nimic să-i salvez și asta mă ucide! Stiles îi oferise exact ceea ce nu voia - o destăinuire - și acum ea se simțea vinovată. - Atunci adună-te și fă ceva ca să-ți salvezi prietenii! Pe cei pe care încă mai poți, adaugă ea în șoaptă." Coperta minunată este realizată de @selkkiez #115 in Fantezie in 12.05.2018