"Am decis să plec acasă , Dima nu avea nevoie de mine, așa ca am zis să fac o plimbare in drum spre casă. Îmi place sa mă plimb, îmi pun ordine in gânduri , observ lumea care trece pe strada .
În drum spre casă am zărit un cuplu foarte frumos care se țineau de mână, mi-e dor sa mă plimb si eu așa cu cineva, să mă simt iubită , dorită , nu doar o jucărie cum sunt pentru Dima. Nu îmi pare rău de ce s-a întâmplat între noi , ci doar de faptul că nu am putut să rămân indiferentă situației, as fi vrut sa nu simt nimic pentru el , să rămână o aventură si atât, dar nu, sentimentul ăsta e mai presus de mine , nu as fi crezut niciodată că aș putea simți ceva pentru el , mi-am dat seama de asta abia când a apărut Ema."
Cel ce face din persoana sa un monstru , scăpa de a fii viu.
...
Întunericul este unul destul de stabil. Odată ce pune stăpânire pe tine , reușește să se facă unul cu sufletul tău.
Singurătatea este ceea ce noi o alegem ca pe o scăpare , departe de tot ceea ce te poate ridica în slăvi , care mai apoi să te doboare.
Ura nu este neapărat asupra unei singure persoane sau a unei situații , poate fii și pentru propria persoană.