- Facebook -

În seara aceea, Serena simțea o cumplită nostalgie. Poate din cauza prietenilor ei sau poate doar pentru că era seară și era singură. I se întâmplă destul de des să fie singură, mai ales că a ales să se mai depărteze puțin de prietenii ei și de toată agitația unei lumi pe care o tolera din ce în ce mai puțin. Din fericire, trăia și ea într-un univers în care socializa altfel. Așa că și-a aprins laptop-ul și s-a logat.
A tastat cu mare grijă: SERENA ADAMS și imediat a apărut avatarul alături de numele său. Ceva ce nu avea nimic special, era avatarul. Căutase o fotografie simplă, dar în care ochii ei albaștri erau bine evidențiați. Ea credea că lumea virtuală nu avea nimic în comun cu imaginarul. Acolo, lucrurile se întâmplau la fel cum se întâmplau și în realitate, doar dureau mai puțin. De aceea, ea își petrecea timpul mai mult online decât pe stradă sau cu prietenii.
În aceeași lume, dar într-o altă cameră, trăia Theo. Se gândea la nopțile pe care le petrecea cu prietenii săi în parcuri sau la colțuri de stradă fumând. Încerca să se lase de fumat, pentru că nu voia să o mai supere pe mama lui cu acest subiect. Plictisit până peste cap de acea liniște mormântală din a sa cameră, își deschide telefonul și intră în lumea virtuală. Aceleași fete, dar în diferite ipostaze, încercă să atragă atenția asupra lor, ceea ce pe el îl enerva.
Theo era doar un idealist. Lui nu-i plăceau glumele proaste, dar nici sensurile diluate și de ceea nu prea se înțelegea cu majoritatea persoanelor. A intrat pe profilul său, iar privirea i-a sărit fix pe avatarul lui. Un actor celebru trăgând din pipă. Oh, da, imaginea asta chiar o adora. Se gândea că dacă în realitate nu poate fuma, atunci măcar în lumea virtuală o făcea. Știa că dincolo de ecran/monitor era o lume a victimelor. A femeilor și a bărbaților care strigă după ajutor sub masca unui zâmbet.