Buna! Nu pot sa cred ca cineva a (re)gasit aceasta opera in 2024+n, la peste 10 ani de cand am inceput sa scrijelesc cu ardoare aceste slove ezoterice pe Wattpad.
Aceasta carte nu a fost niciodata o trolleala fara sens, dar nu am stiut sa o marketez altfel, aveam 14 ani cand am publicat-o, dar inca sunt mandra de ce am putut sa debitez si mereu Stefanoiul o sa fie o parte din mine.
Adevarul despre ce am vrut sa comunic este o satira a simulacrului in care personajele noastre (Stefanoiul, Cristi samd) traiesc, ale caror realitate este permeata de simboluri preluate din media.
Obsesia pentru "Orasul Bucuresti" simbolizeaza mandria de apartenenta. Aceasta mandrie nu este una autentica, ci una indusa artificial prin imaginea vietii intr-un oras mare glamurizata in media, dar si prin tendinta umana de a te identifica cu regiunea sau orasul din care provii. Imaginea Bucurestiului este adesea contrastata cu cea a celorlalte regiuni ale tarii. In decursul operei, pe langa numele Bucuresti mai apar si numele altor localitati/regiuni fara nicio legatura. Acestea, fiind folosite in contrast cu Bucuresti, au rolul de a induce artificial cititorului imaginea "originii, autenticului, bastinii, traditionalului". Orasele devin deci niste simboluri.
Stefanoiul este un copil de 14 ani care traieste intr-o lume a sinceritatii, o utopie in care ar trai o familie luata dintr-o reclama prietenoasa la detergent de vase. Numele Stefanoiul, unul ridicol de altfel, care provine de la Stefan, este acceptat tacit de celelate personaje pentru a simula conceptul de personaj principal ("acest Stefan este mai mult decat oricare Stefan, este Stefanoiul"). In carte apar si alte personaje care au nume derivate din Stefan, care nu au rol decat sa intre in contrast cu importanta personajului principal.
Majoretele, de exemplu, nu au niciun sens sa existe intr-un liceu oarecare din "Orasul Bucuresti" al anului 2014, acestea sunt niste himere care imita viata de licean din SUA, expusa prin media.