Ma intreb..

Alice Black o tanara adolscenta in varsta de 15 ani , energica si tupeista trece printr-o schimbare a vietii cand intr-o seara un anonim a sunat-o, iar viata ei se schimba complet. P.S. Aceasta carte contine numai dialog.

FINALIZATĂ ,,Încă mai am trandafirul de la tine. Se ofilește încet-încet, odată cu dragostea noastră." O mică poveste cu sau fără sens. #138: durere-25 august #8: short-story-25 august #1: trandafir-30 august

Te iubesc. #38 proză scurtă - 24.09.2016 #21 proză scurtă - 25.09.2016 #18 proză scurtă - 27.09.2016 #14 proză scurtă - 28.09.2016 Mulțumesc enorm @rydenphette pentru cele două coperți minunate! A/N: Dacă eşti homofob NU citi! #All rights reserved.

O poveste la fel de veche ca timpul. #1- proza scurta 14.05.2016 #2- proza scurta 30.04.2016 #3- proza scurta 17.05.2016

,,Iubito, vei afla, sunt mult mai aproape decât crezi" ,,Îmi spui asta de 3 luni, am încetat să mai cred în tine, în noi" ,,Chiar doreşti să afli cine sunt?! Zi! Chiar vrei? " ,,DA! " ,,Uită-te în spatele tău... " #15 în proză scurtă ➡ 16.10.2016 #10 în proză scurtă ➡ 18.10.2016 #6 în proză scurtă ➡ 20.10.2016 #3 în proză scurtă ➡ 21.10.2016 #1 în proză scurtă ➡ 29.10.2016→31.10.2016 *** #4 în ficțiune adolescenți ➡ 18.12.2016 #2 în ficțiune adolescenți ➡ 20.13.2016 *** #1 în FANFICTION ➡ 17.02.2017

"Mă trezesc într-un sicriu și mă văd pe mine însămi...."

Unul iubește Crăciunul, celălalt îl urăște. Unul e înnebunit după decorațiile pentru Crăciun, celălalt are fobia acestor nebunii. Unul intră în extaz în fața unui glob și o luminiță, celălalt aproape vomită. Două persoane complet diferite, cu aspirații opuse. Proveniți din lumi complet paralele, vor reuși să calce pe același drum? Când destinul își bagă nasul, nimic nu-i imposibil. Iar magia sărbătorilor de iarnă este mai prezentă ca niciodată. O poveste scrisă în colaborare cu @Geo12233. O poveste sută la sută românească. *Copertă realizată de @DeanneWagnerAuthor

Am nevoie de tine mai mult decat am nevoie de aer sa respir!

Pânză de păianjen e o poveste scrisă cu cerneală de păcat și tăcere "- Îți dai seama că mă rog să nu apari, și tot ce fac e să te aștept? Că mă uit la tine și mă simt murdar? Că am hainele astea pe mine și nu mai cred nici în ce port, nici în ce predic? Privirea îi coboară rușinată, dar vocea i se frânge. În continuare își menține acel zâmbet sfidător - ispititor, aproape profan - care m-a tulburat din prima zi. M-a făcut să-mi pierd cumpătul, să-mi rătăcesc mintea și să calc în picioare tot ce juruisem în fața altarului. - Mi-e rușine, Ilinca. Mi-e rușine de tine. Pentru că nu pot... să nu te vreau."

Unele iubiri nu te vindecă, te ard O întâlnire întâmplătoare într-o seară ploioasă. O legătura ce pare predestinată. O iubire ce promite să fie diferită de toate celelalte. Iris, studentă la psihologie, este fascinată de emoții și de felul în care acestea modelează deciziile oamenilor. Blake, viitor arhitect, este un perfecționist enigmatic, prins între propriile contradicții. La început, o face pe Iris să se simtă unică, înțeleasă, dorită. Însă, treptat, căldura lui se transformă în răceală, apropierea în distanță, iar iubirea într-un joc al așteptărilor dureroase și nesfârșite. Fiecare alegere a lui Blake devine pentru Iris un puzzle greu de descifrat, fiecare absență-o nouă scuză de găsit. Îl iartă, îl așteaptă, se convinge că poate să-l salveze. Dar nu își dă seama că, în încercarea de a-l înțelege, se pierde pe sine. Ca aripile unui fluture care declanșează o furtună, fiecare noapte nedormită, fiecare mesaj la care a răspuns, fiecare a doua șansă pe care i-a oferit-o o împinge tot mai mult într-o relație care o mistuie. Până când nu mai rămâne decât o singură întrebare: va continua să se piardă sau va găsi forța să renască din cenușă? Un roman despre iubirea care arde prea intens și despre curajul de a te regăsi atunci când ai oferit totul. Cum scapi de un incendiu, când flăcările se simt ca "acasă"?