Apărătorul Șarpelui

„Eram numit Apărătorul Șarpelui printr-o profeție de care am aflat la puțin timp după ce am devenit surd și am început să aud gânduri. Zeii mă căutaseră și îmi explicară atunci situația cu Heropius. La început, când Heropius era tânăr, munca mea aproape că nu exista, căci el se putea apăra singur de creaturile care voiau să îl distrugă și să preia Marele Palat. Pe atunci practicasem mult auzul gândurilor, iar exercițiile de atunci au continuat să dea roade. Dar acum, când îmbătrânise, eu eram cel responsabil cu siguranța lui. "