Alerta! Lumea este contaminata, totul se petrece asa de repede, oamenii mor, rasa umana are sa se imputineze!
Toata lumea dă se se axeze pe tarile mari, dar daca v-as spune ca si in Romania, se pot intampla multe lucruri? Asa de mica si neimportanta cum pare.
Niste elevi de liceu, alaturi de o studenta la facultate, au sa supravietuiasca apocalipsei. Oare vor reuși, avand in vedere faptul ca nici unul nu stie sa foloseasca vreo arma sau sa se lupte?
----------------
A doua carte legata de apocalipsa creata de mine, prima fiind "The Bloody Machete".
Este o colaborare cu urmatorii scriitori:
SuperSaiyanDestroyer (Vlad)
MugurGeorge (George)
DomnulBlack (Alex)
Zamfir234 (Michael)
Sugerez sa treceti pe la cartile fiecaruia.
Dupa o discutie pe grupul nostru, au ajuns la concluzia ca eu sunt cea care va reprezenta cartea noastra. O scriu in stilul meu, cu ideile mele, dar sustinuta si ajutata de ei.
Aerul rece părea ca-mi biciuie pielea goală a picioarelor, iar zgomotul bătăilor inimii mele era atat de puternic încât îmi spărgea timpanul. Multumita adrenalinei eram încă in stare sa alerg , nu îndeajuns de repede incat sa ma îndepărtez de el.
- Alexa!
Vocea lui puternica răsuna cu ecou printre copacii uscați. Era prea întuneric ca sa pot vedea ceva , dar după ce auzeam îmi dădeam cu ușurintă seama ca era foarte aproape. Undeva in fata mea se zarea o lumina.
"Bingo! Dacă reușeam sa ies din pădure aveam o șansa sa găsesc pe cineva care sa ma ajute.
"Sa ma ajute?...Cine sa ma ajute pe mine?"
- Alexa! Oprește-te! Nu ai unde sa fugi!
Nu aveam unde sau la cine, însă învățasem in viața asta ca speranța moare întotdeauna ultima.
Nu aveam sa accepta asta!
Nu aveam sa accept ca fusesem vândută de singura persoana ce se presupunea ca are grija de mine si nu aveam sa accept sa stau lângă un criminal!
In timp ce îmi spuneam asta cu hotărâre piciorul meu se prinse intr-o creanga si pur si simplu am zburat aterizând pe burta pe pământul rece.
Răsuflarea mi se opri pentru câteva secunde din cauza impactului apoi am încercat sa ma ridic insa fata îmi fu acoperită de o batista.
- Ești a mea, pricepi?
Au fost ultimele cuvinte auzite înainte ca ochii mei sa se închidă si sa nu mai simt nimic.