Mă agăţasem de el precum de un colac de salvare, care mă ţinea la suprafață să nu mă înec in apa adâncă. Eu il respindeam, dar el mereu găsea o cale să ajungă la mine. "-O sa aleg binele in locul răului." "-Nu mai plânge si fă ceva in privinţa asta, ai greșit, acceptă asta." Urlă Cristina cât de tare putuse si eu îi dădusem dreptate, gresisem fără sa-mi dau seama. Poate că nu mai puteam face nimic in privinta asta, merita totuși să încerc, dacă el era dispus să mă ierte. El era refugiul meu, aveam nevoie de el ca să respir, să nu mă pierd in întunericul care mă înconjoară, de demonii care își fac aparitia in fiecare seară."