Traumatizată de un capitol din viața ei ce încă o mai bântuie, Sophie Weiss încearcă să-și facă dreptate, nemaiputând să suporte abuzurile tatălui ei vitreg. După ce mama Sophiei s-a recăsătorit, nu ii mai păsa de nimic altceva în afară de noul ei soț, nici chiar de unica fiică. Însă viața Sophiei devine și mai groaznică în momentul în care află că este considerată nebună. Ea este trimisă la un spital pentru oamenii cu boli mintale. Închisă între patru pereți, singurul gând al ei este de a scăpa din acel azil mizerabil.
Dylan Holman, la doar 19 ani știe destul de bine cum e să trăiești într-un azil, in care singurele persoane cu care poți vorbi sunt deținuții. Dylan știe că aici nimeni nu te ia în serios. Ești un nebun, o persoana dementă, cu grave probleme mintale. La fel ca și Sophie, el dorește cu ardoare să scape din acel iad, dar și să o protejeze pe Sophie de tot ce se petrece în spitalul de nebuni.
Elliot's partner was his whole world, but after Allan's death, his ghost haunts Elliot's dreams. Everyone tells Elliot to move on, but he isn't sure he can.
*****
It's been a year since the love of Elliot's life, Allan, passed away. Everyone thinks he should have recovered after that much time, but Allan still haunts Elliot every night. He struggles to maintain relationships with his family, and despite a coworkers interest he can't summon up the courage to date. Elliot is living for the past, because to live for the present means he'll have to live with a hole in his heart. But the question Elliot has to face chases him through his monotonous days: is mourning Allan with everything he has truly living?
[[word count: 40,000-50,000 words]]