Am ajuns să fiu, ceea ce am urât la alte persoane

Numele meu nu este de fapt Evi, dar prefer să mă știți așa. Am 21 ani, și vin dintr-un oraș mic din România. Din totdeauna mi-a plăcut să mă joc cu viața, dar nu și cu oamenii. Mereu am fost o fată visătoare, care nu voia să părăsească paradisul ei roz. Am urât din totdeauna ideea de a face rău cuiva, fie el intenționat, fie din greșeală. Eram mereu rănită de orice cuvânt spus la nervi de altă persoană, și la fel de rănită eram și eu când făceam la fel. Cel mai mult uram ideea de înșelat, nu vedeam rostul acestui lucru, nu înțelegeam de ce să înșeli, dacă chiar iubești pe cineva, însă ce credeți?