"Ia-l." mi-a spus el pe un ton serios, lacrimile curgându-mi şiroaie pe obrajii palizi. Mi-am întins sfioasă mâna spre trandafirul negru din mâna sa, apucându-l. Mă privea cu ochii înlăcrimaţi, iar inima mea se spărgea în mii de bucăţele. Nu puteam nici măcar să scot o vorbă, să-i spun un amărât de "rămas bun!" sau să-i văd chipul de care o să-mi fie atât de dor. "Când se vor ofili toate cele 28 de petale ale acestui trandafir, eu ma voi întoarce, pregătit să fiu lângă tine pentru tot restul vietii mele." O dată rostite aceste vorbe, mâna mea s-a retras dintr-a lui, trenul luând-o imediat la goană, silueta lui făcându-se din ce în ce mai mică şi neclară din cauza dinstanței dintre noi.