Nightfall: Ravendark
- Reads 169
- Votes 6
- Parts 4
Ongoing58m
Last published Wed, Feb 6, 2013
Trecand de limita posibilului, ajungand la granite cu nebunia….si totusi prin oroarea ei, nu o putea speria. Realitatea, prin cruzime si rautate, o incanta...O placere ascunsa in interior, a doua “ea”.....Dorinta arzatoare de cunoastere a adevarului, dorinta de a cunoaste propria persoana. Un inger si un demon in acelasi timp...Ce vedea ea prin dreptate? Scopul putea scuza mijloacele inumane folosite? Dar...daca mintea ei era cuprinsa de altceva, isi mai putea lua rolul de judecator suprem, pe care il credea menit ei... Nimic nu mai era ce parea....Ce era defapt viata? Ce insemna fericirea cand ceva mult mai rau urma? Aprecierea prieteniei...clipelor frumoase...cat de mult putea caci...totul avea un sfarsit...Amurgul, sfarsitul zilei insemna inceputul noptii...Dar cand noaptea si ziua se uneau? Cand raul si binele deveneau insparabile si se completau....Un abis....Adevaratul scop in viata.....
Mai bine faci bine crezand ca faci rau decat sa faci rau crezand ca faci bine!
Ascenderea spre perfectiune, spre infinit spre divinitatea intunecata care ii era predestinata.....
All Rights Reserved
Join the largest storytelling communityGet personalized story recommendations, save your favourites to your library, and comment and vote to grow your community.
You may also like
Loudest Scream
❝ Agora eu sou limitada pela vida que tu deixaste para trás e o teu rosto assombra todos os meus sonhos. Despedaçada por dentro, perdendo a minha mente, ofegante pela minha vida. A linha de afinamento entre ti e a minha sanidade está rapidamente a desaparecer. Toma apenas um sopro de causar um grito e leva-me para causar uma tragédia. A quem vou eu pertencer quando o dia não ceder? Até ao fim de mim, eu juro que tu vais ser a minha morte. A tua voz expulsou toda a sanidade em mim e tudo o que eu sou, é tudo o que eu não podia mencionar. Grita até haver silêncio. Eu grito enquanto ainda me resta vida. Doce luz extasiada. Isso termina aqui, esta noite. // Emma Crawford. ❞ Capa: szalony_acComplete
Iubire în viteză
Sub soarele orbitor al coastei spaniole, puterea nu se negociază - se ia. Într-o lume în care mașinile urlă pe asfalt, banii se mută în tăcere, iar glonțul e moneda finală, patru destine se împletesc în focul unei povești care nu iartă pe nimeni. Rosa - moștenitoarea unei averi murdare, frumoasă, letală și imposibil de controlat. Nicolo - un bărbat crescut între reguli și răzbunări, capabil să ucidă pentru ea, chiar și atunci când ea nu-l vrea. Isadora - loială, ascunsă, cu secrete ce pot dărâma imperii. Marco - prietenul pe care toți îl subestimează, dar care arde pe dinăuntru pentru o femeie ce n-a fost niciodată a lui. Între curse ilegale, întâlniri interzise și o amenințare care se apropie din umbră, nimeni nu va ieși neatins. Iar când focul pasiunii se amestecă cu sângele trădării, dragostea devine cea mai periculoasă armă. Aceasta nu e o poveste cu final fericit. E o bătălie pentru cine rămâne în picioare la final.Complete
În Brațele Mafiei
Unele secrete nu pot fi îngropate. Altele... îți șoptesc numele chiar când crezi că ai scăpat. Clara provine dintr-o familie unde luxul acoperă adevăruri murdare, iar liniștea e doar o iluzie bine întreținută. Când descoperă, fără voie, o crimă comisă chiar de propriul tată - unul dintre cei mai temuți oameni ai mafiei - viața ei se schimbă radical. Fuge în noaptea orașului, dar nu departe. Într-un club exclusivist, printre pahare de vin și priviri ascunse, îl întâlnește pe Alex - un necunoscut carismatic, periculos de frumos, dar cu o umbră în ochi care o tulbură. Între ei se aprinde o scânteie... una pe care niciunul nu o poate înțelege. Nici controla. Dar Alex nu e ce pare. Iar Clara va învăța curând că a te îndrăgosti de cineva ca el înseamnă să joci un joc fără reguli. Unde inima nu e singura care riscă să fie distrusă. Iubire. Minciună. Trădare. Într-o lume în care nimeni nu e nevinovat, până unde ești dispus să mergi pentru adevăr? Sau pentru dorință?Complete
Au carrefour des rêves brisés
Achoura Kyara Aïdara et Ibrahima Khalil Diop : deux âmes que tout oppose, deux trajectoires qui n'auraient jamais dû se croiser. Elle, héritière d'un nom puissant, élevée dans un univers où la lumière masque souvent l'ombre. Lui, forgé par la douleur, la loyauté et les cicatrices d'un passé dont il ne parle presque jamais. Ce que Kyara ignore, c'est que sa famille porte en réalité la responsabilité de l'effondrement brutal de celle de Khalil. Un drame qui a déplacé son enfance, brisé ses repères et transformé sa vie en une longue marche faite d'obligation et de survie. Quand leurs chemins se croisent, rien ne laisse présager la vérité : Khalil voit en elle une lumière qu'il pensait avoir définitivement perdue. Kyara voit en lui une force, un refuge, une présence qu'elle n'avait jamais connue. Il va l'apprécier d'abord malgré lui, puis la protéger avec une détermination presque instinctive... sans savoir qu'elle porte le nom même de ceux qui ont détruit tout ce qu'il aimait. Chaque geste de tendresse qu'il retient, chaque parole qu'il prononce, chaque frontière qu'il s'impose le rapproche de la seule personne qu'il aurait dû considérer comme son ennemie. Mais la vérité finit toujours par remonter. Et lorsque Khalil découvre que Kyara appartient à la famille qui a ruiné la sienne son monde se fissure entre deux forces contraires : suivre son cœur, qui s'accroche encore à l'idée qu'elle n'est pas responsable ou suivre cette rage ancienne, cette justice qu'on lui a refusée et venger ce passé qu'il porte comme une plaie ouverte. Et de cette lutte naîtra soit un pardon impossible, soit une rupture totale et le destin décidera s'ils sont faits pour se reconstruire ensemble ou pour se perdre définitivement. Je suis responsable de ce que j'écris mais pas de ce que vous lisez.
❝ Agora eu sou limitada pela vida que tu deixaste para trás e o teu rosto assombra todos os meus sonhos. Despedaçada por dentro, perdendo a minha mente, ofegante pela minha vida. A linha de afinamento entre ti e a minha sanidade está rapidamente a desaparecer. Toma apenas um sopro de causar um grito e leva-me para causar uma tragédia. A quem vou eu pertencer quando o dia não ceder? Até ao fim de mim, eu juro que tu vais ser a minha morte. A tua voz expulsou toda a sanidade em mim e tudo o que eu sou, é tudo o que eu não podia mencionar. Grita até haver silêncio. Eu grito enquanto ainda me resta vida. Doce luz extasiada. Isso termina aqui, esta noite. // Emma Crawford. ❞ Capa: szalony_ac
More detailsContent Guidelines