Nightfall: Ravendark

Trecand de limita posibilului, ajungand la granite cu nebunia….si totusi prin oroarea ei, nu o putea speria. Realitatea, prin cruzime si rautate, o incanta...O placere ascunsa in interior, a doua “ea”.....Dorinta arzatoare de cunoastere a adevarului, dorinta de a cunoaste propria persoana. Un inger si un demon in acelasi timp...Ce vedea ea prin dreptate? Scopul putea scuza mijloacele inumane folosite? Dar...daca mintea ei era cuprinsa de altceva, isi mai putea lua rolul de judecator suprem, pe care il credea menit ei... Nimic nu mai era ce parea....Ce era defapt viata? Ce insemna fericirea cand ceva mult mai rau urma? Aprecierea prieteniei...clipelor frumoase...cat de mult putea caci...totul avea un sfarsit...Amurgul, sfarsitul zilei insemna inceputul noptii...Dar cand noaptea si ziua se uneau? Cand raul si binele deveneau insparabile si se completau....Un abis....Adevaratul scop in viata.....
Mai bine faci bine crezand ca faci rau decat sa faci rau crezand ca faci bine!
Ascenderea spre perfectiune, spre infinit spre divinitatea intunecata care ii era predestinata.....