Pisicile albe simbolizează puritatea și inocența, atât de simple și atât de perfecte în același timp. Poate că a fi simplu deja înseamnă a avea totul. Însă oamenii vor căuta perfecțiunea în cel mai mic colț de lume, vor fi atât de atrași de ea, încât vor căuta orice defect posibil, doar ca să o distrugă. Pentru că noi, oamenii, nu vedem perfecțiunea așa cum este ea. Iar doar un volum de poezii din partea mea nu ar fi fost de ajuns. Și poate nici acesta nu va fi.

Poezii scrise de mine ;) Aceste poezii sunt wlw (woman loving woman), deci dacă nu vă place acest gen de poezii, nu citiți :^

Urmele mele-nsângerate rămân unde sunt puse, Ca mărturia sufletului meu să stea-n istorii, Ca multele dureri ce am lăsat nespuse, Să se ascundă-n umbra nefericitei glorii. ( "Glorios" din volumul " Despre orice... Altceva ")

Rêver un impossible rêve Porter le chagrin des départs Brûler d'une possible fièvre Partir où personne ne part Aimer jusqu'à la déchirure Aimer même trop, même mal Tenter sans force et sans armure D'atteindre l'inaccessible étoile. LA QUÊTE ( extrait de L' homme de la Mancha)

„În liniștea gândurilor" este o colecție de poezii ce reflectă trăirile și gândurile mele cele mai adânci. Fiecare vers exprimă emoțiile care m-au marcat. Este o invitație să trăiești alături de mine, prin cuvinte simple, sentimente și momente ale vieții.

"Lacrimi de lună" este o călătorie profundă și intimă în labirintul propriei ființe, un act de introspecție dureroasă și revelatoare. În paginile acestei lucrări, nu există altceva decât tu - fiecare gând, fiecare simțire, fiecare tăcere. Cartea nu este doar despre trăirile tale, ci și despre momentul acela în care îți explorezi adâncurile fără frică, dar și fără compasiune. Fiecare cuvânt este o fărâmă dintr-un univers care se rescrie continuu, unde nu există judecăți, ci doar adevăruri nemărturisite. Nu există alinare în aceste pagini, doar claritate. În această lucrare, durerea nu se ascunde, ea devine un instrument de cunoaștere, iar iubirea nu este doar un ideal, ci o ecuație complicată între fragmente de sine. Aici, totul se întâmplă pentru că tu ești singura poveste ce merită spusă, iar restul este doar context. O carte care se scrie pentru un singur cititor: tu.

« timpul care nu ne-a mai ajuns » este o colecție de versuri despre absență, dor și momentele pe care le-am lăsat să treacă, crezând că vor dura pentru totdeauna. e despre priviri pierdute în amurg, despre cuvinte rămase pe jumătate rostite, despre drumuri care s-au oprit înainte de a deveni destinații. 2025, ©️sofijaares | poetry

Povești;Povestiri;Legende;Fabule și Poezi.

Chiar dacă aș rămâne fără pix, nu m-aș opri din scris, că eu scriu cu inima.

[ÎNCEPUTĂ] 2021 - 2024 [FINALIZATĂ] ,,Lacrimile pot fi grele uneori, Îmi înghețată pe fața rece. Viața asta e secată de culori Și patima n-ar vrea să plece. Plâng peste florile ofilite, Asta-i apă din amar. Durerile astea sunt cumplite Și alți boboci nu mai răsar. Muzica mea din suspine, Mângâie rana de suferință! Mi-e atât de dor de tine, Dar nu este cu putință..." - O Floare Ofilită Locul 6 #poezie - 30.07.2024 Locul 1 #versuri - 07.08.2024 Locul 2 #poezie - 24.09.2024 Locul 1 #poezii - 01.10.2024 Locul 2 #poezii - 31.03.2025