Portrete cu pene și sânge

"Eu... nu sunt un jurnal, pe care îl poate citi oricine" (Millennium III, Stieg Larsson)

Nu i-am știut numele din prima seară. Am sărutat-o flămând fără să o cunosc. Arăta precum o nimfă, dar era doar o statuie de piatră. Zâmbea ștrengărește și avea apucături copilăroase, dar se manifesta rar. Făcea parte din altă lume, una în care eu nu mă regăseam.

La început i-am simțit doar buzele, dar acum îi simt numele pe limbă. E un cub de gheață ce se topește greu, lipsit de culoare și gust, doar atât. Chiar și așa, nu mai mă satur de el. E mai vicios decât țigările și îl ador.