Tu ai simțit vreodată că muncești degeaba? că n-ai nici o satisfacție, că nu câștigi destul, că nu e ok efectiv ce trebuie să faci la locul de muncă, că nu se pupă fișa postului cu meseria...înseamnă că am simțit la fel cândva.
Tânăr încă fiind, am reușit să asimilez puțină experiență în domeniul muncii, era strict necesar, nu obligatoriu în țară la noi, dar dacă n-ar fi nu s-ar mai povesti. Anyway, mulțumită, datorită sau drept consecință a faptului că am ales să fiu angajat în anumite locuri mi-a schimbat total perspectiva asupra unui loc de muncă față de cum eram la început și sunt foarte sceptic când cineva îmi mai promite un salariu mare și-mi zice că n-o să fie greu (nu că n-ar fi locuri de muncă bănoase și ușoare, ele există dar n-o să dai chiar tu de ele). Așa deci cu ce să începem? Ah da! Știu cu ce, cu începutul.
Skipper se îndrăgostește de tot ce e frumos, e superficial și ipocrit. Alegerile lui nu sunt cele mai potrivite, dar eu nu pot să îl împiedic să le facă. Eu sunt aici să îl ridic atunci când se prăbușește, să îi fiu scut atunci când vocile rele îl judecă. I s-a părut mereu bizar că în ciuda tuturor certurilor noastre încă îi stau aproape. M-aș numi sigur idiot, dar e vorba de Skipper, nu aș face asta pentru nimeni altcineva. Îl cunosc atât de bine, știu ca nimic din ce spune in certurile noastre nu reflectă realitatea, cuvintele spuse la nervi nu vor fi niciodată adevărate în cazul lui.
1. Skipper
2. Saddam
Nu cred că e nevoie să citiți Skipper ca să înțelegeți Saddam.