18 ... și nu e timp de pierdut

"Mi se umplu ochii de lacrimi când mă gândesc la fata zveltă si brunetă care ne-a umplut viaţa cu multă veselie, bună dispoziţie, suferinţă, gălăgie, cu mândrie şi cu o profundă bucurie.
Este adevărat că anii ce vin vor aduce cu ei alte bucurii şi alte suferinţe, şi în cursul timpului amintirea legată de Kathi poate că se va mai şterge, totuşi ea va rămâne cea care m-a învăţat să trăiesc cu bucurie. "Îţi mulţumesc, Kathi". Acestea sunt cuvintele pe care le adresez fiicei mele, pe care am pierdut-o într-un tragic accident."

În această carte este prezentată povestea autoarei, Margaret Johnson. Povestea este una reală. Întamplarile relatate aici au avut loc în SUA, cu mult timp în urmă, in jurul anilor 1951 şi mai târziu.

În imaginea folosită ca şi copertă sunt chiar cei trei tineri prin a căror moarte (ce a avut loc cu 49 de ani în urmă), mulţi oameni s-au întors la Dumnezeu.