-Te ascult! Probabil nici nu aveam să îl bag în seamă, dar fie.
-Bine, dar te rog, să nu mă întrerup! Taci şi ascultă, măcar odată în viaţa ta, taci şi asculta-mă! Eram toţi la o petrecere, ne distram, băutură, dans, mâcare, tot ce voiai. Toţi împreună. Era aproape 4:00 dimineaţa când ne-am decis să plecăm de la petrecere, am sunat la taxi. Eu m-am urcat lângă şofer, iar tu cu Amelia şi Ştefan v-aţi urcat în spate, tu erai la mijloc. A început ploaia şi drumul era destul de alunecos. Nu ştiu prea bine ce s-a întâmplat...ştiu doar că în faţa noastră era un TIR, îmi mai aduc aminte doar scârţâitul roţilor, cred că o altă maşină ne-a lovit din spate...am început să ne rostogolim. Şoseaua pe care mergeam era în mijlocul unui câmp, panta nu a fost mare, dar îndeajuns să ne dăm de câteva ori peste cap. Îmi aduc aminte apoi doar că cineva mă scoatea afară din maşină şi atunci mi-am recăpătat cât de cât cunoştinţa. Te-am văzut întinsă pe iarbă la caţiva metri de maşină. Am fugit spre tine, erai plină de sânge... nu ziceai nimic, nu respirai. Ambulanţa a apărut imediat dupa ce am ajuns eu la tine. Te-au resuscitat de câteva ori şi inima ta a început din nou să bată, dar erai in comă. Şoferul taxiului a murit. Amelia şi Ştefan sunt şi ei bine, acum.
- Câ...cât am stat în comă?
-Aproape 9 luni...
9 luni, fix perioada când...când s-au întâmplat toate cele cu Ivan, Marko, Nikolay, Dalia...totul a fost doar în imaginaţia mea? Nu, nu se poate aşa ceva..."
Totul a fost doar imaginatia Kirei? Prietenii ei nu mai exista sau totul a fost un plan bine pus la punct? Totul v-a iesi la iveala, dar batalia finala este totusi atat de departe.
Noi personaje, noi intamplari, noi povesti de dragoste, mitologia isi face si ea aparitia, iar zeitatile se vor strecura incet, incet in poveste.
Evelyn ha sempre visto il mondo per quello che era: ordinario, privo di segreti. Non aveva mai sospettato che potesse celare qualcosa di magico. Ma la magia, per lei, non è un dono... è una condanna.
Hevelion sembra una cittadina qualunque, ma nasconde un'altra realtà, visibile solo a pochi. Non si tratta di un privilegio, ma di un marchio: coloro che riescono a vederla sono legati a un destino oscuro. Non è una scelta, ma una condizione scritta nelle loro anime. Un legame con qualcosa che esiste da sempre, che li ha resi diversi, incompleti.
Esiste un'Accademia, l'unico luogo dove queste anime possono apprendere la verità. Non è una scuola, ma un limbo fuori dal tempo, creato per coloro che sono destinati a vagare in eterno tra la vita e la morte. Il loro ciclo è spezzato, la loro essenza intrappolata. Qui si impara a convivere con ciò che si è... o a soccombere.
Ma c'è solo un piccolo problema: per entrare bisogna morire... e rinascere.
Evelyn non sa nulla di tutto questo. Non sa che la sua stessa esistenza è il frammento mancante di un enigma più grande. E soprattutto non sa che qualcuno la sta aspettando.
Nathaniel è già passato attraverso la morte, troppe volte per ricordarle tutte. Per lui, il tempo non è più lineare e il passato si mescola con il presente. Ma quando i suoi occhi si posano su Evelyn, qualcosa cambia. Lei non dovrebbe essere lì. Lei non dovrebbe esistere. Eppure, per la prima volta, lui sente di poter essere libero.
Ma per spezzare il ciclo qualcuno dovrà pagare il prezzo più alto.