[O carte scrisa la persoana I despre peripetiile mele din scoala gimnaziala prin ochii unui personaj inventat. Cam cringe dar am schițe faine la ea. Nu cred ca am s-o public sau continui vreodată.] DESCRIERE: „Te-ai întrebat vreodată ce s-ar întâmpla cu o fată ca mine în clasele 5-8? O fată căreia i-e frică să-și dezvăluie propria personalitate în fața colegilor și în final iese o harababură numai din vina ei..." Popa Biana e clasa a VIII-a la Liceul Teoretic „Leonardo da Vinci". Din cauza unui „accident" cu foarfeca, fata se alege cu un breton acoperindu-i fruntea, lucru care, crede ea, o va face și mai neatractivă în ochii colegilor. Încă din primele zile de școală, aceasta izbucnește în lacrimi, dar din cauza cui? A comportamentului băieților? Al fetelor? Sau doar din cauza ei și a repercursiunilor provocate de acțiunile ei precedente? „Acum știu ce ascunde. Chiar dacă nu pe de-a-ntregul. Nu e ca toți ceilalți băieți, exact ca (....). A învățat să se comporte ca un copil normal. A scăpat de tot ce am primit eu. Nu vrea pe nimeni în viața lui. Nimeni care să-i afle secretul. Nimeni n-ar trebui să se apropie sufletește de un băiat ca el. Mai ales o fată ca mine. Dar, totuși, am încercat. Și uite ce s-a întâmplat:..."