Un om, bărbat sau femeie, e diferit. Ca în orice poveste, personajul principal este cel diferit, cel neînțeles, luat drept nebun. De obicei, își întâlnește ,,sufletul pereche" la puțin timp după ce a început să ne împărtășească întâmplările sale.
Ei bine, aici e puțin diferit. Probabil că titlul te-a atras, pentru că, de obicei, așa se întâmplă. Cum adică ,,muritorul veșnic'' ? E ca și cum ai spune ,,fier moale" sau ,,înger îmbrăcat în portocaliu". Sună imposibil, nu? Păi, imaginația mea o să te contrazică. Cu puțin ajutor de la un film si cu titlul, cel care te-a atras, de la @ScriitoareIlegala , am scornit această povestioară care sper că îți va satisface așteptările.
||proză scurtă|| dragoste|| dramă||
Clarisse este o fată care se gândește des la ce se află dincolo de norii îndepărtați. Știe că odată și odată va trebui să plece și ea acolo. Știe că va trebui să se alăture și ea stelelor la un moment dat.
Alek este un băiat vesel și mai mereu cu zâmbetul pe buze.Consideră că viața este doar lapte și miere și că durerile omenești sunt doar o simplă iluzie. O simplă aparență.
Clarise își cumpără la fiecare aniversare câte o rochie neagră, pentru orice eventualitate, în timp ce Alek, împarte zâmbete în stânga și în dreapta.
Alek nu are grija zilei de mâine, în timp ce Clarisse își numără zilele trăite, considerând că oricând i se pot sfârși.
,, Mă uit la ea și este precum o zână. Chiar dacă fața îi este precum varul, chiar dacă buzele îi sunt uscate și sub ochii închiși are nuanțe închise, este cea mai frumoasă ființă care mi-a fost dată să întâlnesc. M-aș uita la ea toată viața dacă aș putea. Aș vrea să îi iau toată durerea și să o văd zâmbind. Aș da orice să îi aud râsul cristalin. Acel râs care îmi mângâie urechile și pe care îl consider cel mai melodios cântec."
[Alek]
,, Aș vrea să opresc timpul și să îi pun pauză. Aș vrea să rămânem la nesfârșit unul lângă altul și să ne privim așa cum am făcut-o astăzi. Aș vrea cu ardoare să mai pun câteva firișoare de nisip în clepsidra vieții și să o fac să mai îmi lase puțin timp, astfel încât să îi simt din nou buzele moi și calde peste ale mele. Aș vrea, dar din păcate...de la vrut, la realitate e un mare abis"
[Clarisse]
-necesită editare-