Întâlnim tot feluri de oameni pe drumul nostru. Vom întâlni oameni care vor lasa urme în noi, vom întâlni oameni care vor lasa amintiri în noi. Se spune că oamenii pe care îi întâlnim ne sunt destinați încă de la început. Adu-ti mereu aminte că oamenii vin și pleacă la un moment dat de lângă noi și trebuie să fim pregatiti pentru acel moment indiferent de cum merg lucrurile în acel moment din viața noastră. Sa ne aducem aminte că orice om care trece prin viețile noastre lasa câte ceva prin viețile noastre, prin sufletul nostru, prin inima noastră și să ne mai aducem aminte că atunci când pleacă ne va lua ceva indiferent de unde se vor îndrepta pașii noștri. Pe oameni nu îi putem repara dar putem încerca să îi iubim. Fiecare om ne va fi o lecție, fiecare om care va ajunge în viața noastră ne va aduce emoție, iar atunci când va pleca va lua ceva cu el. Mereu să fim pregatiti ca oamenii să plece din viața noastră, dar atunci când cineva ca alege să rămână în viața noastră, vom avea o binecuvântare din partea lui Dumnezeu, El știe mereu prin tot ce treci și le aranjeaza mereu cum știe mai bine!
Sper ca V-a plăcut povestea mea si asta nu e tot, este doar o parte din poveste!
O zi buna! ☺😊🙂
„Unele iubiri nu sunt făcute să fie trăite... dar nici să fie uitate."
Angel Smith a crescut sub protecția fratelui ei mai mare, dar și sub umbra unui bărbat pe care nu avea voie să-l iubească: Demian Miller.
Prietenul fratelui ei.
Bărbatul care i-a zdruncinat liniștea și i-a furat inima dintr-o singură privire, pe când era prea tânără ca să înțeleagă ce înseamnă dorința, dar suficient de mare ca să o simtă.
Bărbatul care a ales să plece.
Să dispară fără explicații.
Să rupă promisiuni pe care nu trebuia să le facă niciodată, lăsând în urmă tăceri grele și răni care n-au mai învățat să se închidă.
Demian Miller, cunoscut în lumea curselor ilegale drept Eclipse, trăiește pe muchia subțire dintre supraviețuire și autodistrugere. Între lupte clandestine, motoare turate și nopți murdare, poartă o verighetă și o vină care nu-i dă pace. Este prizonierul unei lumi unde greșelile se plătesc cu sânge, iar trecutul nu iartă. Ascunde prea multe secrete, prea multe cicatrici și prea multe păcate pentru a mai spera la mântuire.
Cinci ani mai târziu, se întoarce.
Nu ca să fie salvat.
Ci ca să repare ce a distrus.
Să refacă legături care poate nu mai pot fi reparate.
Dar cum faci asta când fetița cu codițe, pe care ai jurat să o protejezi, devine cea mai mare ispită a ta?
Când dorința capătă chipul păcatului suprem și te privește direct în ochi?
Ea știe că îi este interzis.
El știe că o va distruge.
Între ei nu mai există începuturi curate.
Doar tăceri încărcate, priviri care ard și o atracție care refuză să moară, indiferent de consecințe.
Unele iubiri nu te salvează.
Te condamnă.