Las durerea sa-mi arda amintirile, Cu ochii goi, ignor toate privirile. E greu sa te pierzi pe tine, dar cu timpul, Te resemnezi, si iti afli verdictul.

Ai renăscut din inimă și ai fost eclipsă de suflet.

Câteodată mă simt de parcă sunt însuși plodul lui Mihai Eminescu și mă apucă dorinta de a scrie poezii. Unica problemă este că ale mele, comparativ cu ale lui, duc lipsă de logică, devenind automat cele mai dubioase chestii citite de omenire, dar aia e, poate peste 50 de ani or să se studieze la școala de kpoperi aceste "mirobolante capodopere literare" scrise de un copil de 14 ani fără viață socială. Copertă făcută de @mate__

Într-o lume în care iubirea și pierderea dansează într-un echilibru fragil, „ Lacrima timpului"este o colecție de poezii ce explorează cele mai profunde trăiri umane-dragostea care arde, absența care sfâșie, dorul care nu se stinge niciodată. Versurile din această carte sunt o confesiune a inimii, o călătorie prin melancolie, speranță și regrete, unde fiecare cuvânt devine o amprentă pe suflet. Fiecare poezie este un memento al efemerității, o fărâmă de amintire, un strigăt mut către trecut. Cititorul va simți cum iubirea se transformă în abis, cum tăcerea devine o prezență copleșitoare, iar pierderea-un profesor nemilos al vieții. Însă, dincolo de suferință, există și o lumină difuză, o speranță fragilă că din ruinele unui vis spulberat poate înflori ceva nou. „Lacrima timpului" este mai mult decât o colecție de poezii; este o oglindă a sufletului rănit, un testament al iubirilor care au fost și nu vor mai fi. O carte pentru cei care au simțit dorul, pentru cei care cunosc gustul lacrimilor și pentru cei care încă mai cred că, în ciuda tuturor durerilor, frumusețea poate fi găsită chiar și în cele mai întunecate colțuri ale inimii.

« timpul care nu ne-a mai ajuns » este o colecție de versuri despre absență, dor și momentele pe care le-am lăsat să treacă, crezând că vor dura pentru totdeauna. e despre priviri pierdute în amurg, despre cuvinte rămase pe jumătate rostite, despre drumuri care s-au oprit înainte de a deveni destinații. 2025, ©️sofijaares | poetry

Bună! Aici vor fii tot poeme așa ca în Orizontul Poeziei. Enjoy🤗💗

"Lacrimi de lună" este o călătorie profundă și intimă în labirintul propriei ființe, un act de introspecție dureroasă și revelatoare. În paginile acestei lucrări, nu există altceva decât tu - fiecare gând, fiecare simțire, fiecare tăcere. Cartea nu este doar despre trăirile tale, ci și despre momentul acela în care îți explorezi adâncurile fără frică, dar și fără compasiune. Fiecare cuvânt este o fărâmă dintr-un univers care se rescrie continuu, unde nu există judecăți, ci doar adevăruri nemărturisite. Nu există alinare în aceste pagini, doar claritate. În această lucrare, durerea nu se ascunde, ea devine un instrument de cunoaștere, iar iubirea nu este doar un ideal, ci o ecuație complicată între fragmente de sine. Aici, totul se întâmplă pentru că tu ești singura poveste ce merită spusă, iar restul este doar context. O carte care se scrie pentru un singur cititor: tu.

❝Unele iubiri se nasc în tăcere și cresc printre rânduri nerostite.❞ ━ 𝐕𝐎𝐋𝐔𝐌 𝐃𝐄 𝐏𝐎𝐄𝐙𝐈𝐈 ━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━ Între tăcere și strigăt, între iubire și teamă, între un spin ce rănește și o șoaptă ce vindecă, am scris povești ce nu s-au spus. Am iubit cu palmele goale, fără să știu dacă voi strânge trandafiri sau spini. Am învățat că unele șoapte pot fi mai ascuțite decât tăcerea. Aici sunt doruri nerostite, răni ce nu se văd, iubiri ce au sângerat în întrebări și inimi ce s-au pierdut în ecou. Nu e doar tristețe, nu e doar dor, sunt spini ce încă ard sub piele și șoapte ce nu vor să moară. ━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━ ❝Dragostea nu se învață din definiții, ci din oameni.❞ ✎ Copertă realizată de @renatanicoleta

„Îmi visez sfârșitul iar și iar în noapte Căci doar atunci mă pot odihni Și aștept încă somnul cel de moarte Ca orice simț să nu mai simtă nimic." Volum de poezii despre cum mă pierd încet și sigur. Coperta a fost realizată de @qwShiro.

Așa am de gând să mă eliberez de greutăți și am ales să-mi scriu propriile mele poezii, fără nici o grabă - așternându-le din când în când pe hârtie. E o muncă ce-mi va lua mulți ani,probabil... 📜🎨🎧