DECENT

"Ma uit la tine, si tot ce vad este fericire, ochii tai albastrii ca marea, parul auriu ca razele soarelui, zambetul acela minunat care nu refuza niciodata sa afiseze doua gropite splendide, pometii se ridica usor dand un contur fabulos chipului tau, nu suport sa te stiu departe de mine, nu imi pot nici macar imagina ziua in care voi scoate capul de fereastra si nu te voi vedea la geam asteptand sa ma privesti, sa imi faci ziua mai buna cu acest singur gest, nu am iubit niciodata, nu stiu daca iubesc acum, dar cu siguranta sunt fascinat de fiinta ta, vreau sa fi rasaritul si apusul meu, azi, maine, si in fiecare zi din viata mea."

Timp de 27 de ani tot ce Tomas a stiut a fost sa lucreze, a muncit din greu pentru a ajunge un om de afaceri recunoscut international, plin de cunostinte in orice domeniu. El conduce o casa de productii muzicale si o companie de moda, ambele sunt foarte apreciate de criticii din intreaga lume, insa Tomas nu a stiut niciodata cum e sa fi copil, sau adolescent, chiar daca este tarziu, isi da seama intr-un final ca a venit timpul sa vada ce inseamna sa traiesti, astfel decide sa se mute cat mai departe de oamenii care fac parte din rutina sa, anume in Romania, el vede aceasta tara mică ca pe locul potrivit de a se refugia.

Intrebarea care il macina este una mai importanta: Va putea el sa ia viata de la capat si sa vada cum e sa traiesti ca un om normal fara a-l mai lasa pe tatal sau sa il invinovateasca pentru moartea fratelui sau? Va putea el sa gaseasca ceea ce i-a lipsit toata viata, se va putea simti vreodata copil din nou, sau va putea vreodata sa se indragosteasca de o fata ca un adolescent plin de nesiguranță, avand in vedere faptul ca este deja adult?