Ea și liniștea // FINALIZATĂ

"Liniștea e cea mai bună prietenă a ei și cel mai mare dușman." -Prolog

"-Dacă am trăi toți după criteriul ăsta nu am mai vorbi deloc. Nu poți cunoaște o persoană dacă nu vorbești cu ea.

-Poetic.

-Nu chiar. De ce vrei să mă cunoști?

-Ești ca un trandafir. Caracterul tău aparent dur și singuratic sunt spinii. Ca să ajung la tine, adică la trandafir, trebuie să trec de spini.

-Lumea e plină de trandafiri. De ce îl vrei pe acesta?

-Pentru că e singur, într-o grădină părăsită, mai frumos decât toți ceilalți pe care-i găsești peste tot. Ca să ajungi la el îți trebuie curaj, trebuie să intri în grădina părăsită, adică în lumea ta." -Capitolul 2.

"El se apropie de ea și o ia în brațe.

-Asta pentru ce e?

-Mă bucur că ești bine." - Capitolul 3.

"-Nu mă răni, spune ea în șoaptă.

-Niciodată. Promit, spune el și-i sărută creștetul" - Capitolul 10

"-Te iubesc așa mult, spune el, inhalându-i parfumul. Nu mai face asta. Nu pot să te pierd.

-Și eu te iubesc, șoptește ea cu inima frântă."

#403 în ficțiune adolescenți 05.07.2018