Cântec de rămas bun

În sufletul Athenei, mereu a fost o sumbră răcoare de neajuns pe care îl avea. Cu un tată alcoolic și șomer, o mama indiferentă și nici un prieten de vârsta ei, îi lipsea cel mai important lucru. Dragostea. Atunci când se încumetă, își ia rucsacul vișiniu și tot curajul de moment, sare pe fereastra de la etaj, cade și își julește umărul și, totuși, își continuă drumul spre petrecere. Pentru prima oară, chiar se purta ca o adolescentă normală.

Alexander o privește tăcut. O analiza nestingherit pe fata cu ochi albaștri ce se uita nedumerită in jur. Râse scurt. Îl amuza confuzia fetei și totodată, ceva îl atrăgea spre ea. ,, E frumoasă'', își zise cu convingere, căci în ochii lui, nu îi putea găsi nici un defect.

Privirile li se întâlniră. Preț de o secundă, întreaga gălăgie a amuțit brusc, de parcă s-ar fi oprit timpul. Niciunul dintre ei nu credea în dragoste la prima vedere, până să afle ca exista cu adevărat.