Renașterea -Eterna ură -
- LECTURES 5,086
- Votes 786
- Chapitres 49
Terminé lun., janv. 13, 2020
Kyra. Doar cu atât a rămas . Doar cu numele si cu amintirile ce o bantuie noapte de noapte si zi de zi.
Oare exista o ura mai mare decat cea pe care i-o poartă acelui om, acelui diavol ce i-a luat tot ce a iubit pe lume, tot ce o iubea si îi oferea iubire prin fiecare cuvânt, fiecare privire, fiecare gest.
Viața are vreun sens daca nu îi ai pe cei pe care îi iubești cu tine? Are vreun sens să trăiești doar pentru amintirile cu ei?
Oare daca nu pun capat acum, pot lua ce a fost al meu?
Oare din cenușă se mai poate renaște, oare pot fi din nou fericită alaturi de familia mea?
Familia mea, familia care mi-a fost luata de flacarile iadului puse de diavol în persoana.
Și totul doar pentru ca nu l-am iubit, doar pentru ca nu m-am daruit lui.
Cap 2 -In urma cu un an
Cap 36- In prezent
Tous Droits Réservés
#301
lacrimi
Rejoignez la plus grande communauté de conteursObtiens des recommandations personnalisées d'histoires, enregistre tes préférées dans ta bibliothèque, commente et vote pour développer ta communauté.
Vous aimerez aussi
Ochii de gheață din adâncul zăpezii
"Un foșnet de zăpadă călcată m-a făcut să-mi țin respirația. Am privit înspre marginea pădurii și l-am zărit. Era fința. Nu se ascundea de data asta, nu încerca să se piardă în umbre. Stătea drept, cu mantia albă fluturându-i în jur, ca și cum chiar vântul s-ar fi înclinat în fața lui. Ochii lui... îmi străpungeau sufletul. Am făcut un pas, apoi altul, coborând scările cabanei. Știam că ar trebui să trezesc pe cineva, să nu fiu singur, dar ceva mă împingea înainte. Parcă mă chema. Parcă legătura dintre noi exista cu mult înainte ca eu să pășesc în pădurea asta. -Cine... cine ești? am întrebat, vocea mea tremurând ca o frunză prinsă între furtuni. El nu a răspuns. Doar a ridicat o mână, iar în palmă s-a strâns fulg după fulg, până când zăpada a devenit o sferă străvezie, luminoasă, ca un ciob de cer înghețat. Mi-a arătat-o, și pentru un moment am avut impresia că văd ceva în ea - umbre de chipuri, ziduri de gheață, un secret ce pulsa în adâncul pădurii."Terminé
You are mine//J.JK//
Yn De unde as fi știut ca voi ajunge să iubesc un mafiot?Am găsit pacea și iubirea care n-am primit-o niciodată într-un mafiot.El mi-ar pune totul la picioare doar să îi ofer iubirea mea după care tânjește așa de mult.Insa oricât laș fi urât,m-a făcut sa mă simt iubită însfârșit. ~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Jungkook Nu am crezut ca voi mai putea iubi vreodată, însă tu Yn mi-ai încălzit inima mea rece doar cu zâmbetul și privirea ta.Poate par un nebun, pshihopat,obsedat,cum vrei tu să îmi spui, însă tu ești a mea Yn,pe vecie! O poveste de dragoste între o fată simplă și un mafiot.Unul caută iubirea și liniștea in cineva care să o aprecieze așa cum este.În timp ce celălalt vrea să îi dovedească cât de mult o iubește, punândui și universul la picioare,tot ce își dorește este iubirea fetei. O fată simplă, însă cu un trecut cu puțin roz și un mafiot cu o inimă rece,dar care bate doar pentru o singură persoană care i-a făcut inima mai caldă. Vor reuși cei doi să aibă un viitor împreună și plin de iubire?Yn v-a începe să prindă curajul ca să îl iubească pe Jungkook?Sau v-a încerca să fugă de el mereu?
El Silencio de Madrid
Matthias Conrad nu este un bărbat obișnuit. Liderul celei mai temute mafii spaniole, El Silencio, controlează din umbră traficul de arme, politicieni corupți și destine zdrobite. Frig, cruzime și un cod nescris de tăcere îi guvernează lumea. Catalina Reyes este o tânără care nu ar fi trebuit să știe niciodată prea multe. Dar o noapte i-a schimbat viața pentru totdeauna: a văzut ceva ce nu trebuia. Acum, prizonieră în palatul întunecat al lui Matthias, lupta ei pentru libertate devine un joc periculos între frică, putere și dorința tulburătoare ce se naște între ei. „El Silencio de Madrid" este o poveste despre umbre, iubiri interzise și prețul plătit când două lumi colidă. O călătorie în inima întunericului, unde nimeni nu scapă neatins.
VULTURII MĂRILOR. Cronicile Taberei Kazdin volumul 3
"- Atunci, ai vreo problemă cu mine? - Te șochează asta, Alteță?! Sau ai cumva impresia că toată lumea se învârte în jurul tău? Ghici ce, Ildris Nasir! Ești doar un prinț înțepat, iar eu nu mă pot preface că te plac! - Nu mă șochează chiar deloc. Nu putem fi toți Ivonne DeSilva, Steaua Kadarei, preferata poporului. În mod normal aș trece peste asta, dar ceva din liniștea lui mă zgândărește groaznic, așa că decid să fiu arogantă și răutăcioasă la rândul meu. - Nu, nu putem fi toți Steaua Kadarei, repet cu răceală. Unii dintre noi vor fi mereu neciopliți și fără farmec. Mă descurc sigură de aici!" [As you know... povestea lui Ildris ❤️]Terminé
~Prințesa si Mafiotul ~
Sophia Wylhelmina Adelaide -Prințesă. Aceasta vrea sa fugă de responsabilitatea regală, cerând părinților ca înainte să fie încoronată ca regină să poată trăi un an ca persoana normală, parintii acceptă greu asta și îi îngreunează situația. Black Aiden Dylan Eynwanderer. -baiat rau, sef de mafie, arogant, egoist, narcisist si insetat de putere. Se v-a acomoda Sophia cu noua ei viață? Ce se intampla cand cei doi se întâlnesc? Carte in curs de editare!!! 4 martie 2020
LUPII DE NOAPTE. Cronicile Taberei Kazdin, vol. 1
"Multe corpuri frumoase ascund suflete de monștri." [Continuarea seriei "Cronicile Pierduților". Cărțile au legătură și trebuie citite în ordine]Terminé
Prizoniera ( Volumul l )
Ce înseamnă să iubești ? Să îți ții iubirea sclavă într-o colivie sau sa o ajuți să își ia zborul ? S-o lași liberă în calea dușmanilor ? Sau sa o aperi de dușmani ca o colivie ? Ura e neagră dar iubirea e mare . Citiți "Prizoniera" și veți afla .Terminé
Life in the Forest
Chris,o fata de 16 ani fuge de acasa în pădure ca să găsească comoara familiei. Dar în misiunea ei intervin mulți alți oameni și va avea un nou scop. Va reuși să își țină în siguranță prietenii și familia și să își îndeplinească și scopul? Va fi ajutată ea de animalele pădurii și spirite,dar va avea multe greutăți. Totul devine complicat și Chris e nevoită să învețe să își folosească puterea.
"Un foșnet de zăpadă călcată m-a făcut să-mi țin respirația. Am privit înspre marginea pădurii și l-am zărit. Era fința. Nu se ascundea de data asta, nu încerca să se piardă în umbre. Stătea drept, cu mantia albă fluturându-i în jur, ca și cum chiar vântul s-ar fi înclinat în fața lui. Ochii lui... îmi străpungeau sufletul. Am făcut un pas, apoi altul, coborând scările cabanei. Știam că ar trebui să trezesc pe cineva, să nu fiu singur, dar ceva mă împingea înainte. Parcă mă chema. Parcă legătura dintre noi exista cu mult înainte ca eu să pășesc în pădurea asta. -Cine... cine ești? am întrebat, vocea mea tremurând ca o frunză prinsă între furtuni. El nu a răspuns. Doar a ridicat o mână, iar în palmă s-a strâns fulg după fulg, până când zăpada a devenit o sferă străvezie, luminoasă, ca un ciob de cer înghețat. Mi-a arătat-o, și pentru un moment am avut impresia că văd ceva în ea - umbre de chipuri, ziduri de gheață, un secret ce pulsa în adâncul pădurii."
Plus d’InfosDirectives de Contenu