„Trecutul ei e o adevărată enigmă chiar și pentru cel mai bun detectiv, atât de ușor poate să ascudă trecutul ei sumbru si funebru doar învelindu-l cu un zâmbet fals. Și chiar de-ai vrea să-l aflii, în ochii ei goi, de culoare cenușie, nu poți descifra nimic, e prea rece ca s-o răscolești. E acolo, cu un caiet de schițe vechi, pe el scrie „Sketch" iar paginile sunt perfect albe, pe fiecare, alb negru, e desenat câte-o secvență, un capitol. Scrie povești, pagină cu pagină, desen cu desen. Ciudat, nu? Seamănă puțin cu tine, și ei îi place să deseneze. Nu vorbește cu străinii, deci ai grijă! Și hai să-ți mai spun ceva. Părinții ei au dispărut. Nu suferă după ei, dar suferă din alte o mie de motive, plânge în fiecare noapte. Nu-i pasă de ei. Îi urăște! Știu că acum îți spui: «cum să porți ură oamenilor care ți-au dat viață?» e foarte simplu! Părinții ei nu ar fi trebuit niciodată să se nască! Sună crud, nu? Nu este! Ei chiar o meritau! Au făcut un mare păcat că au dat naștere unui om. Genele lor nu ar fi trebuit să se transmită mai departe. Dar acum, prin venele ei curge sângele lor! Asta nu e bine... Ea nu trebuia să fie în viață, VREODATĂ! Misiunea ta este în felul următor: trebuie să găsești caietul și să încerci să-l copii cumva, dacă nu, măcar încearcă să ieși în viață din asta. Nu-ți fă griji, fata e sensibilă rău, nu o s-o lase inima să te omoare, dar nu se știe, fii atent. Apoi, trebuie s-o omori. Dar vezi să te asiguri că e moartă. Tipa e ciudată rău! A făcut patru infarcturi si nu a murit pănă acum. Îi place să cânte la pian. Așa-i că-i al naibii de confuză toată chestia asta? Bine, îți urez succes și ai grijă de tine omule."
Semnat: M
*Vol.1 |✅|*
- Nu te vreau!!
- Puțin îmi pasă
~~~~
*Vol.2 | In curs de scriere|*
- Nu mă mai vrei??
- Nu îmi mai pasă
(❤In curs de corectare "by Betty"❤)