Vigoarea cu care un om se avântă spre o nouă obsesie, poate fi întrecută, sau mai bine spus egalată, doar de dorința sufletului de a-și găsi liniștea în aceasta. Și deși nu tot timpul se întâmplă așa, crezi, sau probabil chiar este necesar să crezi, pentru propria convingere, că tot ce s-a întâmplat în viața ta până în acel punct, a dus la aceasta. Ceea ce urmează a fi prezentat sunt gânduri culese în urma unei obsesii de care poate doar timpul mă va putea vindeca.
Urmele mele-nsângerate rămân unde sunt puse,
Ca mărturia sufletului meu să stea-n istorii,
Ca multele dureri ce am lăsat nespuse,
Să se ascundă-n umbra nefericitei glorii.
( "Glorios" din volumul
" Despre orice...
Altceva ")