Fărâme de ventrilocitate

Cuvintele îmi strigau cu ecou în minte, cauzându-mi surzirea sinelui interior; îmi băteau la ferestrele irișilor, cicatrizându-mi sticla sufletului și spărgându-mi în bucățele viziunea asupra lumii; îmi curgeau în cascade prin sinusuri și prin gură, lăsându-mă vulnerabilă și sufocându-mă, ca, mai apoi, să mă recupereze din oceanul lor incomprehensibil de filozofie, subiectivism și ideologii și să mă urce pe piedestalul eliberării. Cuvintele îmi săpau în piept ca o gheară găunoasă de genune. Cuvintele mă distrugeau.

Într-un miez de noapte, n-am mai rezistat și le-am permis să se elibereze. Mâna mi-a tremurat incontrolabil deasupra foilor de carnet risipite pe tot cuprinsul apartamentului meu. Mi-am colorat palmele cu stropi psihotici de cerneală, am îmbuteliat licurici, praf de stele, pulbere de lună și răsuflare de diamant, m-am măritat cu abstractul și mi-am strâns la piept, avar, eul liric, printre zgomotele stiloului scrijelind hârtia. Ochii mi-au scăpărat în întuneric, a beatitudine. Și am scris scrisori.

Iar, cu fărâmele de ventrilocitate rămase, mi-am pictat trupul lumesc, efemer, și mi-am reîntregit spiritul.

cover by YOONGBERRY.