Băiatul sculptat

Adesea treceam pe lângă atelierul familiei Johnson, iar adesea vedeam acea sculptură. Acea înfățişare era una caldă, una plină de iubire. Dar totuşi tristă de parcă ar fi blocată.

Însă într-o noapte, trecând pe lângă atelier statuia numai era ,mergând spre casă 2 băieți dubioşi mă urmăreau de ceva vreme ...când unul dintre ei şi-a pus mâna pe umărul meu ,apăruse el ,un băiat ce semăna izbitor cu acea statuie. ..

-Eşti bine ?
-Da ,îți mulțumesc că m-ai ajutat, îți rămân datoare .
-Nu e nevoie .