Cheile misterului

Cheile misterului

  • WpView
    Reads 39
  • WpVote
    Votes 5
  • WpPart
    Parts 2
WpMetadataReadMatureOngoing
WpMetadataNoticeLast published Wed, Jul 18, 2018
Sapte prieteni se cunosc in urma cu doi ani si devin parteneri de drumetii. Marsha, Brook, Tina, Jane, Drew, Tina si Alex sunt de nedespartitit. Sau .... nu ? Se cunosc atat de bine si totusi nu se cunosc deloc. Sunt atat de aproape si in acelasi timp sunt atat de departati. La fel, dar diferiti. Ce se va intampla cand dupa doi ani de stat, distrat, mancat, dormit, certat, impacat impreuna viata va lua o intorsatura complet nebuneasca ? Cand trebuie sa se bata intre viata si moarte nestiind de ce si de cine ? Cand persoanele se dovedesc a fi cine nu sunt de fapt ? Aflati doar daca cititi "Cheile misterului" pana la sfarsit ! All rights reserved to @yoouga Cover by @yoouga
All Rights Reserved
Join the largest storytelling communityGet personalized story recommendations, save your favourites to your library, and comment and vote to grow your community.
Illustration

You may also like

  • Ochii de gheață din adâncul zăpezii
  • ~Prințesa si Mafiotul ~
  • A House of Second Chances
  • Elin
  • VULTURII MĂRILOR. Cronicile Taberei Kazdin volumul 3
  • You are mine//J.JK//
  • LUPII DE NOAPTE. Cronicile Taberei Kazdin, vol. 1
  • Din Prostie In Poveste - Cum Sa Strici Tot Si Sa Pari Ok
  • El Silencio de Madrid
  • Thalas: Căpitanul nimănui

"Un foșnet de zăpadă călcată m-a făcut să-mi țin respirația. Am privit înspre marginea pădurii și l-am zărit. Era fința. Nu se ascundea de data asta, nu încerca să se piardă în umbre. Stătea drept, cu mantia albă fluturându-i în jur, ca și cum chiar vântul s-ar fi înclinat în fața lui. Ochii lui... îmi străpungeau sufletul. Am făcut un pas, apoi altul, coborând scările cabanei. Știam că ar trebui să trezesc pe cineva, să nu fiu singur, dar ceva mă împingea înainte. Parcă mă chema. Parcă legătura dintre noi exista cu mult înainte ca eu să pășesc în pădurea asta. -Cine... cine ești? am întrebat, vocea mea tremurând ca o frunză prinsă între furtuni. El nu a răspuns. Doar a ridicat o mână, iar în palmă s-a strâns fulg după fulg, până când zăpada a devenit o sferă străvezie, luminoasă, ca un ciob de cer înghețat. Mi-a arătat-o, și pentru un moment am avut impresia că văd ceva în ea - umbre de chipuri, ziduri de gheață, un secret ce pulsa în adâncul pădurii."

More details
WpActionLinkContent Guidelines