|Fantezie|Acțiune|Carte scrisă la persoana a III-a| Scene intime, scrise în limita bunului simț|Capitole noi minim o dată pe lună|Toate drepturile de autor rezervate| Necorectată|
•
•
•
Într-o vreme demult apusă, într-o altă viață și poate un alt univers, undeva în Estul Continentului, ițe de urzeală și trădare se împleteau în jurul coroanei tânărului monarh al Regatului de la Răsărit.
De la oamenii cei mai nobili, până la ultimul fir de praf de sub piciorul ultimului soldat înrolat în armată, fiecare în parte aspira la putere și bogăție cu o lăcomie diabolică. Soarta rămăsese departe de mâinile Regelui necopt, iar cei care mai puteau salva Regatul de la Răsărit din a ajunge pradă forțelor întunecate și a fi înghițit de războiul civil, rămăseseră puțini.
Mulți dintre nobili credeau că vrăjitoriile și blestemele erau numai basme pentru oamenii din popor, fără minte, fără ocupații mai presus de strângerea grânelor de pe câmp și îngrijirea animalelor. Dar și cele mai îndârjite suflete se puteau schimba când dovezile deveneau mult prea multe pentru a mai fi ignorate, chiar și în goana lor sângeroasă după coroana ce venea împreună cu Tronul de la Răsărit.
,,Pentru Rege și Regat!''
Și cu deviza aceasta s-a plecat la drum, înainte de orice, mai presus de armate, dușmani, mai presus de zei.
____________
Coperta realizată de @BiancaStoica8
Cartea I din seria „Din sânge și suflet"
Când o tentativă de asasinat asupra vieții ei pătrunde pereții Citadelei - cel mai sigur loc de pe continent - Aleksantys știe exact cine a tras sforile: Caelus, noul împărat și inamicul ei dintotdeauna.
Jurăminte vechi, sânge vărsat și răni care nu se închid o împing pe regina sângelui către un singur deznodământ: o luptă din care doar unul va ieși în viață. Însă soarta are planuri mai complexe decât răzbunarea. Aleksantys nu se aștepta ca viața prințului focului, Rune, să ajungă în mâinile ei și nici ca misteriosul comandant al Citadelei, Dastian, să devină umbra ei permanentă.
Pe măsură ce alianțe fragile se țes, iar povești îngropate revin la suprafață, Aleksantys se vede nevoită să înfrunte nu doar monștrii din afară - ci și pe cei din adâncul sufletului ei. Pentru că, în războiul ce va urma, cea mai grea bătălie se poartă în sufletul împietrit care învață din nou să simtă.