Ascultând ploaia

Mergea pe strada plouată cu capul aplecat, nu voia să fie observat de cei din jur. Sunetul pe care îl făceau pantofii când atingeau trotuarul îl iritau, încerca să meargă mai bine, dar părea și mai caraghios. Scapă pe gură o înjurătură și își continuă drumul uitându-se urât la asfalt de parcă era vina lui. Oamenii din jur se uită pe furiș la el. Nu-i plăcea când atrăgea atenția, dar într-un oraș atât de colorat ca al lui, el era o gaură neagră.
După colț îl aștepta el, era îmbrăcat într-un palton negru care îi venea până mai jos de genunchi. Trebuiau să facă un schimb, dar partenerul lui nu era pregătit.