Las durerea sa-mi arda amintirile, Cu ochii goi, ignor toate privirile. E greu sa te pierzi pe tine, dar cu timpul, Te resemnezi, si iti afli verdictul.

O colecție de poezii ce te poartă prin labirintul unei vieți tumultoase și dureroase, unde fiecare vers devine o șoaptă, o adiere de dor sau o lumină blândă ce mângâie sufletul. Pentru cei care au iubit, iubesc sau visează la iubire.

Pansamente pentru amintiri

Ți-au spus încă de când erai un copil că dragostea pe cât este de frumoasă pe atât poate fi de dureroasă. Ani mai târziu, ai ales să-ți transformi durerea ce te îneca în lacrimi seară de seară în artă nemuritoare. Această carte de poezii este potrivită pentru oamenii ca mine. Este scrisă pentru îngerul ce nu mă poate iubi dar şi pentru cei care fac ca suferința să capete o altă formă. VIAȚA ŞI DESTINUL UNEI TINERE SCRIITOARE.

Noi.... In ziua in care eu te-am intalnit Natura se odihnea... Cred ca.. de Sus a fost sortit Ca tu ..sa iesi in calea mea . Si linistit ...in sinea mea .. Chiar resemnat as spune.. Cu viata care o duceam , Te indreptai spre mine. Au fost senzatii ce deodata Inexplicabil chiar ... M-au indemnat sa stiu indata Ca vreau sa te vad iar. Si uite asa din linistit ..eu , vesnic trubadur.. Mi-ai dat sa beau cate un pic Si cand te vad.. ma tulbur... Si de atunci .. a trecut mult Dar cand te vad ca treci Imi vin imagini de demult Cum ne-am iubeam si-n alte vieti . Ma simt blocat , paralizat .. Si trebuie sa aleg.. Ori viata care o duceam , Ori ...de tine sa ma leg .. De ce ?cand soarta mi-a dat tot.. Vii tu si-mi ridici miza ? Si ma covingi ca pot mai mult si -abia-ncepe repriza ? Oare de ce ? Oare de cum? De ce atata vuiet? Sunt intrebari ce mi le pun .. Si astept sa-mi dai raspunsuri....!

O mică parte din creațiile mele literare, o mică parte din ceea ce sunt, o mică parte din viață

există un fel de dor care nu se risipește, ci se îmbracă în cuvinte. un dor care nu piere, ci renaște în versuri, sculptat din tăceri și amintiri. această carte este despre el - despre absența care apasă pieptul, despre numele pe care îl porți în suflet chiar și atunci când buzele nu îl mai rostesc. 2025, ©️ sofijaares poezii/versuri

blah blah blah

„Îmi visez sfârșitul iar și iar în noapte Căci doar atunci mă pot odihni Și aștept încă somnul cel de moarte Ca orice simț să nu mai simtă nimic." Volum de poezii despre cum mă pierd încet și sigur. Coperta a fost realizată de @qwShiro.

Viața s-a simțit ca o fisură, dar am ales să o înfrumusețez, așa că am scris poezii despre ea.