Viața unui erou - Elena Deacu - Wattpad

Story cover for Viața unui erou by Elenadeacu27

Viața unui erou

Reads 66
Votes 2
Parts 10
Time 1h 19m

Reads 66
Votes 2
Parts 10
Time 1h 19m

Mature

Ce face pierderea unei persoanei care nu am știut să o prețuiesc la timp și niciodată n-am crezut că mă va marca această pierdere atât de tare.  Până nu pierdem nu vedem cât greșim că nu știm să prețuim o vorbă bună și o prietenie ce poate nu o să o mai avem niciodată.  Dăm la o parte pentru că nu ne place ce ne cere sau că alți ne spun să ne îndepărtăm de-acea persoană dar nu ne gândim ce lăsăm în urma noastră și nu ne gândim că mai târziu am putea să regretăm că n-am știut să acordăm mai multă atenție atunci când trebuia și să nu judecăm după cum nu ne place nouă cumm gângdește sau după cum ni se spune despre acea persoană.  Realizăm că am stat prea puțin timp cu acea persoană și nu am știut să o prețuim mai mult la acel moment.



De două zile viața mi s-a dat peste cap sau mai bine zis mi-a dat o palmă și realizez cât de mult am greșit că n-am știut să fac tot ce am scris mai în sus și poate că alți mă judecă acum că sufăr și mă doare abia acum când am pierdut tot, chiar și eu mă judec pentru asta și mă întreb oare de ce am fost atât de indiferentă și am dat la o parte tot. Oare ce am câștigat dacă n-am știut să las de la mine și să ofer mai multă încredere atunci când Dumnezeu mi-a dat a treia șansă de-a vedea că acea persoană avea nevoie de prezența mea în viața lui.  dar acum e în zadar să mai caut acest răspuns ce mă macină de două zile
într-una și să  mă mai fac vinovată pentru o greșeală pe care nu mai pot să-o întorc niciodată.All Rights Reserved

Table of contents

10 parts

Sign up to add Viața unui erou to your library and receive updates

or

Content Guidelines

You may also like

Drumuri care nu se vor mai intersecta niciodată... by CrinaStanciu

Stau şi mă uit la toată acea mare de oameni care s-au adunat la... îmi vine greu să pronunţ acel cuvânt, dar este doar un efect rezidual din viaţa mea, aşa că reuşesc să îl spun, ştiind că ar trebui să simt ceva, însă nu pot... mormântul meu. Da, acela sub salcia imensă este mormântul meu şi acolo stau cu capul plecaţi o groază de oameni. Pe unii îi recunosc, pe alţii nu. Pe unii îi urăsc, alţii îmi sunt indiferenţi, dar mai există un grup. Un grup de şase persoane pe care le iubesc. Acum, de abia acum, după ce am murit, pot înţelege, pot concepe cu adevărat sentimentele, atât pe ale mele, cât şi pe ale celor din jur. Nu mai pot simţi, nu mai pot iubi, nu mai pot plânge, ci pot doar înţelege. Atât şi nimic mai mult, poate doar de atât ai nevoie. Aş vrea să spun că îmi vor lipsi, dar sunt doar vorbe goale, nesusţinute de acel sentiment de lipsă, de dor. Văd durerea imensă pe care am lăsat-o în urma mea şi aş vrea să pot susţine cu ceva cuvintele „îmi pare rău", dar nu pot. Le pot rosti, dar nu le mai pot simţi. Însă înţeleg cu adevărat, întru totul durerea lor, disperarea, dorinţa de a schimba ceva. Concep toate aceste sentimente, înţeleg şi sentimentele mele care m-au forţat să fac ceea ce am făcut şi mă pot gândi la ele fără ca acestea să mă mai rănească. Nu mai au acea putere incontestabilă, enormă pe care o aveau asupra mea, numai că nu mă mai ajută cu nimic această înţelegere. Nu pot schimba lucrurile, nu pot schimba alegerea care m-a adus atât pe mine cât şi pe ceilalţi în această poziţie. Drumurile noastre au fost forţate să se împartă în două căi diferite care se depărtează din ce în ce mai mult. Drumuri care cu siguranţă nu se vor mai intersecta niciodată...

Mutowifku Tersayang by BagusNiskala

Prolog Mekkah selalu punya cara membuat hati bergetar. Bukan hanya oleh lantunan adzan yang menggema dari Masjidil Haram, bukan pula oleh jutaan langkah yang berputar mengelilingi Ka'bah tanpa henti. Tapi oleh sesuatu yang tak pernah bisa dijelaskan-takdir yang Allah titipkan di antara doa dan air mata. Namaku Fadhlan. Aku seorang mutowif-memandu para tamu Allah yang datang dari berbagai negeri untuk menunaikan ibadah Umrah. Tugasku sederhana: membimbing mereka membaca niat, menuntun langkah mereka dalam thawaf dan sa'i, serta memastikan perjalanan ibadah itu lancar dan terjaga. Namun, dalam perjalanan yang lalu, tugasku berubah menjadi sesuatu yang lebih dalam. Aku masih ingat saat pertama kali menatapnya. Seorang wanita muda, sederhana dalam balutan kerudung putih, tapi wajahnya memancarkan cahaya yang menenangkan. Senyumnya tipis, lembut, seperti doa yang dipanjatkan dalam diam. Ia datang bersama ibunya, meninggalkan ayah yang sedang sakit keras di tanah air. Namanya... Melati. Sembilan hari bersama rombongan Umrah seharusnya hanya meninggalkan kenangan singkat, sebagaimana biasanya. Tapi hari-hari itu menumbuhkan sesuatu yang berbeda. Sebuah perasaan yang anehnya, bukan mengganggu ibadahku, melainkan justru membuat setiap doa terasa lebih hidup. Namun, Allah punya cara sendiri menjaga rahasia-Nya. Ada kalanya doa yang kita panjatkan terasa menggantung di langit, tanpa jawaban. Ada kalanya cinta yang tumbuh justru diuji dengan jarak, waktu, dan keraguan. Dan aku... hanya bisa berserah. Kini setiap kali aku berdiri di hadapan Ka'bah, aku selalu mengingatnya. Wajah itu, senyum itu, doa-doanya. Entah di mana ia berada, entah bagaimana takdir menuliskannya. Yang kutahu, namanya tetap hidup dalam hatiku. Mutowifku tersayang... begitu ia pernah menyebutku dalam candanya. Sebuah panggilan yang sederhana, tapi cukup untuk membuat setiap langkahku terasa berarti.

Penghulu Bidadariku S2 : Aisyah Humaira by AliahSyuhada

~ Fully Completed S2 ~ Rayyan Harith menyangka jalan takdirnya dan Aisyah Humaira tidak akan lagi menyatu. Namun, apabila dia sedang belajar untuk reda dengan liku suratan hidup, satu berita sekali lagi hadir dan membuatkan dia hilang arah. Jiwa terasa kembali parah. Sungguh, bukan ini pintanya walaupun dia tahu hanya ini satu-satunya jalan yang dia punya untuk memiliki kembali kebahagiannya dahulu. "Demi Allah, hati saya masih sama. Perasaan ini masih utuh dan takkan pernah berganti. Awak, ibu kepada anak-anak saya...dan saya masih berharap awak menjadi isteri dunia akhirat saya." - Rayyan Harith - "Cinta saya dah berkubur dengan segala kenangan di antara saya dan arwah suami saya. Awak mungkin bapa kepada anak saya, tetapi awak takkan mampu kembali menjadi pendamping hidup saya." - Aisyah Humaira - Dia pergi, bukan kerana mengalah. Namun, demi memberi ruang dan masa. Dia pergi, bukan bermakna hati sudah pudar rasa. Namun, demi memberi peluang wanita itu menenangkan jiwa. Biar waktu terus berputar. Biar masa berlalu pantas. Biar kenangan berganjak pergi. Andai jodoh sudah tertulis di luh mahfuz, kau dan aku... pasti dipertemukan kembali.

Blood House by MelissaSilva268

- Ouvi dizer que a casa é grande. - disse meu irmão Peter. - Vamos, crianças. - disse meu pai John. - Pegaram tudo? - perguntou minha mãe Suzan. - Sim. - eu e Peter dissemos ao mesmo tempo. - Se anime Anna, vai ser bom se mudar. - disse minha mãe. - E os meus amigos? - perguntei. - Eles vão ficar bem e vocês podem conversar pela internet. - disse minha mãe sorrindo. Respirei fundo, concordei e então entrei no carro preto de meu pai, Peter e minha mãe fizeram o mesmo. É, seria bom me mudar, mas tenho medo, encontrei um site que diz que a casa é mal assombrada, alguns estudantes da cidade que fizeram esse site, tem ate um grupo que ia lá investigar, tenho mais medo do Halloween que é daqui á um mês, eles colocaram no site que é o dia em que mais acontece fenômenos paranormais. Sem contar que chamam a casa de Blood House. Já vi uma foto da casa, meu pai tirou e trouxe para vermos, ele disse que ela é linda e grande e teríamos nossos próprios quartos e banheiros. A casa é linda mesmo, mas um pouco medonha. Peter e eu somos gêmeos, nós temos mais um irmão, que se chama Max, tem vinte e oito anos e é um belo e talentoso empresário que vive em Londres com a namorada July. Diferente de meus irmãos, amo filmes de terror e amo me vestir de preto, mas estou com medo, alguma coisa me diz que coisas ruins vão acontecer, não só pelo fato dos próprios moradores terem escrito aquelas coisas da casa, mas por que, quando meu pai avisou que íamos nos mudar, comecei a ter sonhos estranhos, sonhos em que eu matava meus pais e pegava o sangue deles e começava a escrever no lado de fora da casa coisas em outras línguas. Também vi meu irmão Peter, mas estava pálido e triste, toda vez que se aproximava das flores, elas murchavam, sempre que tocava em alguma coisa, ou quebrava ou virava cinzas e então começou um incêndio e comecei a ver pessoas que nunca vi antes, crianças, adultos e idosos, todos estavam sem olhos, sangrando, pegando fog

MY WONDERFUL SUMMER by GabriellyPeruch

ISSO FOI HA UM MÊS - Eu so queria algo para acreditar, algo que fosse confiável. Que fosse meu. Estavam todos tão errados sobre mim. E em uma dessas viagens a procura do que era certo para mim, conheci uma pessoa Ellie Doe. Ela foi tão imprevisível quanto tempestade em pleno verão, tão inocente quanto criança esperando presente de nata aquele sorriso criou uma sensação tão desconcertante dentro de mim que tive medo de acreditar. Ela chegou toda tímida, sem interesses e eu estava como um fracassado esperando que ela me dissesse algo que me fizesse sorrir, não precisou de muito ela apenas me olhou meio desajeitada. Sim, era pouco tempo demais, estava completamente perdido, de novo. Aquele jeito frio me abandonou, e por incrível que pareça eu sentia falta dele. Porque eu sabia que me apaixonar por uma garota que conheci durante o Fim de semana, iria doer demais. Talvez eu estava tão desesperado que me deixei levar pelo primeiro sentimento frustrante que me surgiu. Ellie Doe Serio cara? Sem chances nem tente! E ISSO SOU EU AGORA DEPOIS DO ACAMPAMENTO DE VERÃO. - Me reconheça por favor- sussurrei.- me encontre, eu não estou tão perdido quanto parece - Murphy! Aparece por favor- implorou Ellie. - Aqui...- tentei um pouco mais alto. - Aparece Murphy...- saiu meio falhada pela primeira vez.- eu te amo Murphy... Ouvir aquilo me fez sorrir, eu estava sozinho mas via todo mundo, eu estava sangrando, conseguia sentir meus pulmões ficarem entupidos, estavam se fechando. Minha respiração falhava e uma constante vontade de chorar irradiava meu peito. Ela estava tão perto mas não podia me ouvir. Meus olhos começaram a se fechar, minhas mãos procuravam apoio. - Também te amo Ellie.- e fechei os olhos. Foi quando senti uma mão quentinha encostar no meu peito acompanhada de uma voz feminina doce, era Ellie. - Murphy!- seus braços me envolveram em um grande e confortável abraço. Naquele exato momento eu lutei para me manter vivo. Por ela.

Assalamualaikum Ustazah, KAHWINI SUAMIKU. by rieyalily_

Nur Ayla Batrisya seorang pelajar tingkatan lima yang akan menduduki spm 'Beauty with Brain''. Itulah kata kata yang sesuai bagi menggambarkan diri Ayla. Kehadiran ustaz Adam di sekolah itu seakan mencuri perhatiannya. Setiap kali ustaz itu memandangnya, dia jadi tidak senang duduk. Senyuman ustaz itu membuatkan dia tergila gila. Ustaz Adam Luthman merupakan guru baru di SMK Seri Melati selepas dia menamatkan pengajiannya 5 tahun di Mesir. Kembalinya dia kerana satu tujuan iaitu ingin menghalalkan gadis pujaan. Walaupun ramai dikalangan pelajar dan guru guru wanita muda yang ingin berkenalan lebih rapat dengan nya, dia sedaya upaya menolak perkenalan itu. Ya, dia seorang yang setia pada yang satu. Selagi gadis itu tidak dia temui dia akan terus mencari. Isya Humairah atau mesra dipanggil Ustazah isya .Atas kerana satu janji itu dia terus menanti kembalinya adam luthman. Setelah 2 tahun berkhidmat di SMK Delima Cahaya dia kemudian pindah ke SMK seri melati. Namun siapa sangka, akhirnya dia bertemu dengan lelaki idaman.Tak sia sia penantiannya lebih 5 tahun itu. Namun kerana satu perjanjian antara kedua belah keluarga sewaktu Ayla dan Adam masih kecil, akhirnya mereka berdua disatukan. Dengan tidak rela Adam menerima pernikahan itu dengan syarat majlis itu dibuat secara kecil kecilan sahaja dan dirahsiakan dari pihak sekolah. "Awak saya nak tanya, asal kita tak tido sekatil lagi, kita kan suami isteri" - Nur Ayla Batrisya " Suami isteri? Eh kau tu cuma isteri atas kertas je..sampai bila bila pun aku tunggu isya Humairah. Hati aku hanya untuk isya Humairah" - Adam luthman Lalu, bagaimana dengan Isya Humairah? Banyak kesalahan ejaan. And banyak cliche and clingy. Sorry atas kekurangan❤️🩹 bantu support my first story guys. 🤍🤍🤍

TEARSBREAKER by itsaiyssia

[ INFINITY LOVE ] Roses are red, Iesyraf is cute. Damn babe, Just let me kiss you. Iesyraf Danial. A tearsbreaker. A monster. Hancur hidup sempurnanya tatkala si gadis idaman berkahwin dengan orang lain setelah dia memberi Iesyraf harapan. Sakit yang dia rasa, hanya Allah yang tahu. Semuanya disimpan dalam hati. Bertemu dengan Ariya Hanania. Seorang gadis yang mencari kebahagiaan. Kaki masih tegak terpacak di muka bumi walaupun takdir sentiasa kejam dengannya. Di situlah detik hidup mereka bertukar seratus peratus. "Pandang aku," arah Iesyraf tegas. Telefonnya juga sudah masuk ke dalam poket menunjukkan betapa seriusnya perbualan mereka selepas ini. "Demi Allah, aku nak jadikan kau isteri aku. Isteri yang akan tegur salah silap aku. Isteri yang aku boleh bimbing ke jalan Allah. Dan sama - sama kita menuju ke syurga. Boleh?" Hana terkesima. Iesyraf sedang melamar dia ke? "Yes, I am proposing to you, Ariya Hanania," bagaikan dapat membaca fikiran Hana, Iesyraf bersuara lagi. Dia menguntum senyum yang mempamerkan lesung pipit di kedua-dua belah pipinya. "Aku nak kau jadi isteri aku. Boleh? Boleh? Mestilah boleh kan? Kalau kau kata tak boleh pun kau tetap jadi isteri aku," dia ketawa nakal. "Tapi Iesy..." "Just let me love you, Hana. You have suffered too much." Silap Iesyraf kerana terlampau gembira dengan anugerah sementara itu. Barangkali dia lupa kehadiran onak duri dalam setiap bunga cinta. Sangkanya dia telah cukup berhati - hati, namun duri itu disalut racun membunuh. Iesyraf sentiasa menjadi tearsbreaker Hana, tapi siapa pula tearsbreakernya? "Ceraikan saya." "Putus asalah dengan saya." "Berhenti cintakan saya." "Anggaplah Ariya Hanania tak pernah wujud dalam hidup awak." Pelukan Iesyraf terlerai. Roses are red, Hana is cute too. For you who took my sadness away, Thank you and I love you. ── No copy paste! Status : Completed Start : 1 May 2021 End : 18 September 2021 ©issy

Viața unui erou by DeacuElena

Ce face pierderea unei persoanei care nu am știut să o prețuiesc la timp și niciodată n-am crezut că mă va marca această pierdere atât de tare. Până nu pierdem nu vedem cât greșim că nu știm să prețuim o vorbă bună și o prietenie ce poate nu o să o mai avem niciodată. Dăm la o parte pentru că nu ne place ce ne cere sau că alți ne spun să ne îndepărtăm de-acea persoană dar nu ne gândim ce lăsăm în urma noastră și nu ne gândim că mai târziu am putea să regretăm că n-am știut să acordăm mai multă atenție atunci când trebuia și să nu judecăm după cum nu ne place nouă cum gândește sau după cum ni se spune despre acea persoană. Realizăm că am stat prea puțin timp cu acea persoană și nu am știut să o prețuim mai mult la acel moment. De două zile viața mi s-a dat peste cap sau mai bine zis mi-a dat o palmă și realizez cât de mult am greșit că n-am știut să fac tot ce am scris mai în sus și poate că alți mă judecă acum că sufăr și mă doare abia acum când am pierdut tot, chiar și eu mă judec pentru asta și mă întreb oare de ce am fost atât de indiferentă și am dat la o parte tot. Oare ce am câștigat dacă n-am știut să las de la mine și să ofer mai multă încredere atunci când Dumnezeu mi-a dat a treia șansă de-a vedea că acea persoană avea nevoie de prezența mea în viața lui. dar acum e în zadar să mai caut acest răspuns ce mă macină de două zile într-una și să mă mai fac vinovată pentru o greșeală pe care nu mai pot să-o întorc niciodată.

TUAH ASMARA by HashAuliaEbooks

Prolog "Selagi nyawa dikandung badan, abang takkan sesekali lupakan Orked. Takkan sesekali curang, apatah lagi berhenti mencintai. Orked adalah bunga di hati abang." ITU DULU! Sekarang.. "Kau siapa? Aku tak pernah ada isteri. Jauh sekali ada anak. Kau sengaja nak ambil kesempatan atas aku sebab aku hilang ingatan, kan? Kau saja nak menyamar jadi isteri aku, kan? Aku belum kahwin. Aku single! Aku takde isteri macam kau." Orked Dahlia terngadah. Dia ingatkan, bila encik suami sedar dari koma, mereka akan kembali bahagia seperti dulu. Malangnya tak! Saat suami kemalangan dan koma, nyawanya dah seakan direntap. Bila sedar dari koma, encik suami hilang ingatan pula! Dua kali kena rentap! Sehingga dia tak tahu nak buat apa saat ini. Bermacam cara dia guna untuk kembalikan ingatan si suami, malangnya semua tak berhasil. Bukan setakat encik suami mengaku single, malah siap halau dia dari rumah lagi! Katanya, dia menyamar menjadi isteri sedangkan dia tak menikah lagi. Amboi! Kemain mengaku single. Padahal kubur dah kata mari, dunia kata pergi. Ketap bibir, tangan mengepal penumbuk. Dia pandang beg pakaian di kaki sebelum mencerlung tajam pada encik suami di depan mata. Satu persatu wajah dalam rumah tu dia tilik. Ada yang tayang muka simpati. Ada juga tayang muka puas hati. Tak lain tak bukan, Tengku Nora. Yang sememangnya tak suka dia jadi menantu sejak dahulu lagi.

Dear Sir, I'm Yours by zyuuhaanimm

PROLOG Ada langkah yang tak pernah dirancang... Tapi tetap membawa kita ke satu arah. Dan ada pertemuan... yang ditulis oleh takdir, walau kita cuba elak berulang kali. Tengku Ayden Arash Zayden. 27 tahun. Pensyarah akaun. Tegas. Tertib. Terlalu serius sampai senyum pun macam jarang jumpa. Tinggi 187 cm. Wajah campuran Melayu-Italy, bersih dan penuh aura dominan. Ayden bukan lelaki yang suka berbasa-basi. Dia tenang, tapi tegas. Dia diam, tapi orang tetap dengar. Dia hadir, tapi tak perlu berbuat banyak untuk disedari. He wasn't born to please anyone. But somehow, people remember him - without him even trying. Dia bukan percaya cinta dari pandangan pertama. Tapi sejak satu pertemuan yang tak dijangka - mata dia mula cari satu wajah, yang dulu dia sangka cuma lalu sekejap. Alaiyna Araisyah Zalikha. 22 tahun. Pelajar tahun akhir. Tinggi 152 cm, tapi semangat dia kadang-kadang melebihi semua orang dalam bilik. Garang. Tapi manja bila letih. Comel. Tapi lidah dia tajam bila tercabar. Dia bukan jenis yang jatuh cinta dengan mudah. Lagi-lagi dengan lelaki macam Sir Ayden yang pandang pun macam nak tembus hati. She wasn't afraid of fire. Because she's made of it. Dia tak suka peraturan. Tak suka dikongkong. Tapi entah kenapa... bila dengan lelaki tu, dia rasa macam dunia jadi senyap walaupun hatinya bising. Mereka berdua - tak pernah minta untuk bertemu. Tak terfikir untuk jatuh. Tapi pelik, bila masing-masing cuba lari, takdir makin tarik mereka untuk saling patah balik. Bukan kisah cinta yang indah sejak mula. Bukan juga kisah biasa yang mudah diteka. Some love stories begin with fire. But not all fires are meant to keep us warm. This is not a fairy tale. This is where fate begins to play. HI ASSALAMUALAIKUM READERS! INI ADALAH PENULISAN PERTAMA SAYA . SAYA MASIH MENCUBA UNTUK MEMPERBAIKINYA. MAAF KAN SAYA KALAU JALAN CERITA YANG MEMBOSANKAN, KESALAHAN EJAAN DAN BAHASA . ENJOY!

You may also like

Slide 1 of 10

Drumuri care nu se vor mai intersecta niciodată... cover

Mutowifku Tersayang cover

Penghulu Bidadariku S2 : Aisyah Humaira cover

Blood House cover

MY WONDERFUL SUMMER cover

Assalamualaikum Ustazah, KAHWINI SUAMIKU. cover

TEARSBREAKER cover

Viața unui erou cover

TUAH ASMARA cover

Dear Sir, I'm Yours cover

Drumuri care nu se vor mai intersecta niciodată...

Stau şi mă uit la toată acea mare de oameni care s-au adunat la... îmi vine greu să pronunţ acel cuvânt, dar este doar un efect rezidual din viaţa mea, aşa că reuşesc să îl spun, ştiind că ar trebui să simt ceva, însă nu pot... mormântul meu. Da, acela sub salcia imensă este mormântul meu şi acolo stau cu capul plecaţi o groază de oameni. Pe unii îi recunosc, pe alţii nu. Pe unii îi urăsc, alţii îmi sunt indiferenţi, dar mai există un grup. Un grup de şase persoane pe care le iubesc. Acum, de abia acum, după ce am murit, pot înţelege, pot concepe cu adevărat sentimentele, atât pe ale mele, cât şi pe ale celor din jur. Nu mai pot simţi, nu mai pot iubi, nu mai pot plânge, ci pot doar înţelege. Atât şi nimic mai mult, poate doar de atât ai nevoie. Aş vrea să spun că îmi vor lipsi, dar sunt doar vorbe goale, nesusţinute de acel sentiment de lipsă, de dor. Văd durerea imensă pe care am lăsat-o în urma mea şi aş vrea să pot susţine cu ceva cuvintele „îmi pare rău", dar nu pot. Le pot rosti, dar nu le mai pot simţi. Însă înţeleg cu adevărat, întru totul durerea lor, disperarea, dorinţa de a schimba ceva. Concep toate aceste sentimente, înţeleg şi sentimentele mele care m-au forţat să fac ceea ce am făcut şi mă pot gândi la ele fără ca acestea să mă mai rănească. Nu mai au acea putere incontestabilă, enormă pe care o aveau asupra mea, numai că nu mă mai ajută cu nimic această înţelegere. Nu pot schimba lucrurile, nu pot schimba alegerea care m-a adus atât pe mine cât şi pe ceilalţi în această poziţie. Drumurile noastre au fost forţate să se împartă în două căi diferite care se depărtează din ce în ce mai mult. Drumuri care cu siguranţă nu se vor mai intersecta niciodată...