Viața unui erou
- Reads 87
- Votes 2
- Parts 10
Tagslecture
Ce face pierderea unei persoanei care nu am știut să o prețuiesc la timp și niciodată n-am crezut că mă va marca această pierdere atât de tare. Până nu pierdem nu vedem cât greșim că nu știm să prețuim o vorbă bună și o prietenie ce poate nu o să o mai avem niciodată. Dăm la o parte pentru că nu ne place ce ne cere sau că alți ne spun să ne îndepărtăm de-acea persoană dar nu ne gândim ce lăsăm în urma noastră și nu ne gândim că mai târziu am putea să regretăm că n-am știut să acordăm mai multă atenție atunci când trebuia și să nu judecăm după cum nu ne place nouă cumm gângdește sau după cum ni se spune despre acea persoană. Realizăm că am stat prea puțin timp cu acea persoană și nu am știut să o prețuim mai mult la acel moment.
De două zile viața mi s-a dat peste cap sau mai bine zis mi-a dat o palmă și realizez cât de mult am greșit că n-am știut să fac tot ce am scris mai în sus și poate că alți mă judecă acum că sufăr și mă doare abia acum când am pierdut tot, chiar și eu mă judec pentru asta și mă întreb oare de ce am fost atât de indiferentă și am dat la o parte tot. Oare ce am câștigat dacă n-am știut să las de la mine și să ofer mai multă încredere atunci când Dumnezeu mi-a dat a treia șansă de-a vedea că acea persoană avea nevoie de prezența mea în viața lui. dar acum e în zadar să mai caut acest răspuns ce mă macină de două zile
într-una și să mă mai fac vinovată pentru o greșeală pe care nu mai pot să-o întorc niciodată.
All Rights Reserved
Join the largest storytelling communityGet personalized story recommendations, save your favourites to your library, and comment and vote to grow your community.
You may also like
Desconocida ( Concurso P.U.B.E)
En el momento en que los humanos del centro secreto CampTryal descubrieron el gran hecho que podría cambiar y salvar el mundo, viajar entre dimensiones, fue por accidente. Airi Streckel no se esperaba que caería en otra dimensión y que no tendría idea de cómo sobrevivir en ella ni las cosas extrañas que habían en la misma. Airi era la hija única del doctor Streckel , un científico reconocido y participante del proyecto genético Kort, que se realizaba en el mismo centro CampTryal. Todo indicaba que el proyecto Kort iba a cambiar la rapidez de una persona, sus reflejos y movimientos pero en vez de hacer más rápido al sujeto, aceleró el tiempo de tal manera que el sujeto terminó en una dimensión desconocida sin otra noción que el terrible presentimiento que no estaba donde debía. El sujeto voluntario era Airi. Ella no pertenecía a ese otro lugar, tenía que regresar con su padre; a su vida y todo lo que bien conocía. Tenía que ayudar a crear el cambio genético sintético para ganar la guerra y evitar a toda costa que la apocalipsis se apodere del mundo. Tenía que salvar todo lo que conocía bien. Pero estaba atrapada. Airi tendrá que descubrir la manera de sobrevivir con todos los retos misteriosos de aquella nueva dimensión, mantener su gran secreto, resolver sus problemas dentro del lugar desconocido y buscar la manera, finalmente, de volver a su hogar... pero, ¿Lo logrará? El tiempo es esencial, todo se acelera alrededor de Airi y a ella no le queda otro remedio que correr.Complete
Drumuri care nu se vor mai intersecta niciodată...
Stau şi mă uit la toată acea mare de oameni care s-au adunat la... îmi vine greu să pronunţ acel cuvânt, dar este doar un efect rezidual din viaţa mea, aşa că reuşesc să îl spun, ştiind că ar trebui să simt ceva, însă nu pot... mormântul meu. Da, acela sub salcia imensă este mormântul meu şi acolo stau cu capul plecaţi o groază de oameni. Pe unii îi recunosc, pe alţii nu. Pe unii îi urăsc, alţii îmi sunt indiferenţi, dar mai există un grup. Un grup de şase persoane pe care le iubesc. Acum, de abia acum, după ce am murit, pot înţelege, pot concepe cu adevărat sentimentele, atât pe ale mele, cât şi pe ale celor din jur. Nu mai pot simţi, nu mai pot iubi, nu mai pot plânge, ci pot doar înţelege. Atât şi nimic mai mult, poate doar de atât ai nevoie. Aş vrea să spun că îmi vor lipsi, dar sunt doar vorbe goale, nesusţinute de acel sentiment de lipsă, de dor. Văd durerea imensă pe care am lăsat-o în urma mea şi aş vrea să pot susţine cu ceva cuvintele „îmi pare rău", dar nu pot. Le pot rosti, dar nu le mai pot simţi. Însă înţeleg cu adevărat, întru totul durerea lor, disperarea, dorinţa de a schimba ceva. Concep toate aceste sentimente, înţeleg şi sentimentele mele care m-au forţat să fac ceea ce am făcut şi mă pot gândi la ele fără ca acestea să mă mai rănească. Nu mai au acea putere incontestabilă, enormă pe care o aveau asupra mea, numai că nu mă mai ajută cu nimic această înţelegere. Nu pot schimba lucrurile, nu pot schimba alegerea care m-a adus atât pe mine cât şi pe ceilalţi în această poziţie. Drumurile noastre au fost forţate să se împartă în două căi diferite care se depărtează din ce în ce mai mult. Drumuri care cu siguranţă nu se vor mai intersecta niciodată...Complete
Și noi avem libertate
Nimeni nu este în gândul meu acum să vadă cum amintirile ce-au rămas. Dau speranțe unui viitor, dar în acest timp se răzbat cu răceala ce a venit dintr-odată fără să-o știu și care a schimbat într-o clipă tot ce a fost frumos în cele 4 luni petrecute ca un vis ce mi-l doream o viață întreagă, căci chiar dacă sunt așa cum sunt, am și eu un suflet ce-și dorește să fie fericit și să aibă puțină speranță. De căte ori mi-a aduc aminte că puteam să fiu și eu fericită și să am și eu pe cineva alături de mine și la bine șei la greu, dar părinți mei m-au împiedicat sa am pe cineva, de-atătea ori îmi vine să plăng și să mă rog la Dumnezeu ca într-o bună zi să facă dreptate și să vadă și ei că sunt și un suflet printre suflete care nu-și dorește altceva decăt puțină libertate pentru a iubi și ar fi iubit. Am iubit și eu de două ori dar am pierd în fața lor pentru sunt părinții mei și îi respect așa cum sunt dar rană din suflet nu se va vindeca niciodată de tot și va rămăne un gol în suflet mai ales cănd știu că prima iubire încă mă mai cheamă la ea, dar n-am c face și trebuie să-i dau libertate pe care eu nu am și să renunț la cel mai frumos vis din viața mea, visul de avea o persoană iubită alături de mine mereu și să fim fericiți pentru tot restu vieți.Complete
TUAH ASMARA
Prolog "Selagi nyawa dikandung badan, abang takkan sesekali lupakan Orked. Takkan sesekali curang, apatah lagi berhenti mencintai. Orked adalah bunga di hati abang." ITU DULU! Sekarang.. "Kau siapa? Aku tak pernah ada isteri. Jauh sekali ada anak. Kau sengaja nak ambil kesempatan atas aku sebab aku hilang ingatan, kan? Kau saja nak menyamar jadi isteri aku, kan? Aku belum kahwin. Aku single! Aku takde isteri macam kau." Orked Dahlia terngadah. Dia ingatkan, bila encik suami sedar dari koma, mereka akan kembali bahagia seperti dulu. Malangnya tak! Saat suami kemalangan dan koma, nyawanya dah seakan direntap. Bila sedar dari koma, encik suami hilang ingatan pula! Dua kali kena rentap! Sehingga dia tak tahu nak buat apa saat ini. Bermacam cara dia guna untuk kembalikan ingatan si suami, malangnya semua tak berhasil. Bukan setakat encik suami mengaku single, malah siap halau dia dari rumah lagi! Katanya, dia menyamar menjadi isteri sedangkan dia tak menikah lagi. Amboi! Kemain mengaku single. Padahal kubur dah kata mari, dunia kata pergi. Ketap bibir, tangan mengepal penumbuk. Dia pandang beg pakaian di kaki sebelum mencerlung tajam pada encik suami di depan mata. Satu persatu wajah dalam rumah tu dia tilik. Ada yang tayang muka simpati. Ada juga tayang muka puas hati. Tak lain tak bukan, Tengku Nora. Yang sememangnya tak suka dia jadi menantu sejak dahulu lagi.Complete
Mutowifku Tersayang
Prolog Mekkah selalu punya cara membuat hati bergetar. Bukan hanya oleh lantunan adzan yang menggema dari Masjidil Haram, bukan pula oleh jutaan langkah yang berputar mengelilingi Ka'bah tanpa henti. Tapi oleh sesuatu yang tak pernah bisa dijelaskan-takdir yang Allah titipkan di antara doa dan air mata. Namaku Fadhlan. Aku seorang mutowif-memandu para tamu Allah yang datang dari berbagai negeri untuk menunaikan ibadah Umrah. Tugasku sederhana: membimbing mereka membaca niat, menuntun langkah mereka dalam thawaf dan sa'i, serta memastikan perjalanan ibadah itu lancar dan terjaga. Namun, dalam perjalanan yang lalu, tugasku berubah menjadi sesuatu yang lebih dalam. Aku masih ingat saat pertama kali menatapnya. Seorang wanita muda, sederhana dalam balutan kerudung putih, tapi wajahnya memancarkan cahaya yang menenangkan. Senyumnya tipis, lembut, seperti doa yang dipanjatkan dalam diam. Ia datang bersama ibunya, meninggalkan ayah yang sedang sakit keras di tanah air. Namanya... Melati. Sembilan hari bersama rombongan Umrah seharusnya hanya meninggalkan kenangan singkat, sebagaimana biasanya. Tapi hari-hari itu menumbuhkan sesuatu yang berbeda. Sebuah perasaan yang anehnya, bukan mengganggu ibadahku, melainkan justru membuat setiap doa terasa lebih hidup. Namun, Allah punya cara sendiri menjaga rahasia-Nya. Ada kalanya doa yang kita panjatkan terasa menggantung di langit, tanpa jawaban. Ada kalanya cinta yang tumbuh justru diuji dengan jarak, waktu, dan keraguan. Dan aku... hanya bisa berserah. Kini setiap kali aku berdiri di hadapan Ka'bah, aku selalu mengingatnya. Wajah itu, senyum itu, doa-doanya. Entah di mana ia berada, entah bagaimana takdir menuliskannya. Yang kutahu, namanya tetap hidup dalam hatiku. Mutowifku tersayang... begitu ia pernah menyebutku dalam candanya. Sebuah panggilan yang sederhana, tapi cukup untuk membuat setiap langkahku terasa berarti.
THE LAST POWER
Prolog Hari masih terlalu gelap ketika matahari terlihat malu-malu untuk memunculkan dirinya. Udara terlalu basah akaibat hujan semalam. Walau seperti itu, terlihat seorang pemuda berambut jabrik bewarna kuning cerah berjalan dalam pagi yang belum sempurna itu. pemuda yang kita tahu bernama Namikaze Naruto itu berjalan pelan. Bukan karena sok keren seperti di film-film tapi jika ditelisik wajah tannya maka dapat disimpulkan bahwa sang Namikaze bungsu tersebut tengah menahan air mata yang sebebtar lagi akan terjun bebas. Hatinya terluka. Kepercayaanya telah dikhianati. Kesetiaannya dianggap angin belaka. Jika orang yang selama ini menjadi pahlawanmu ternyata tak lebih dari seorang bajingan, apa yang kamu rasakan? Sungguh, ia merasa dunia bukanlah tempat yang indah lagi. Sudut pandangnya pada dunia seakan telah tertutup duka yang terlalu dalam. Drtt... Drtt... Naruto melihat nama yang tertera pada layar ponselnya. Ia mendengus pelan. Sama sekali tak berniat untuk mengangkat telefon dari 'dia'. Untuk apa? Untuk apa ia harus berhubungan dengan orang yang telah menorerkan luka yang tak tahu kapan akan sembuh? Sebenarnya Naruto bukanlah pemuda yang suka mendendam. Jika kau tak berlebihan dalam mengganggunya di jamin senyuman 10.000 volt miliknya masih akan terpasang. Tapi, mungkin senyuman itu kini telah tertelan gerhana. TBCComplete
Blood House
- Ouvi dizer que a casa é grande. - disse meu irmão Peter. - Vamos, crianças. - disse meu pai John. - Pegaram tudo? - perguntou minha mãe Suzan. - Sim. - eu e Peter dissemos ao mesmo tempo. - Se anime Anna, vai ser bom se mudar. - disse minha mãe. - E os meus amigos? - perguntei. - Eles vão ficar bem e vocês podem conversar pela internet. - disse minha mãe sorrindo. Respirei fundo, concordei e então entrei no carro preto de meu pai, Peter e minha mãe fizeram o mesmo. É, seria bom me mudar, mas tenho medo, encontrei um site que diz que a casa é mal assombrada, alguns estudantes da cidade que fizeram esse site, tem ate um grupo que ia lá investigar, tenho mais medo do Halloween que é daqui á um mês, eles colocaram no site que é o dia em que mais acontece fenômenos paranormais. Sem contar que chamam a casa de Blood House. Já vi uma foto da casa, meu pai tirou e trouxe para vermos, ele disse que ela é linda e grande e teríamos nossos próprios quartos e banheiros. A casa é linda mesmo, mas um pouco medonha. Peter e eu somos gêmeos, nós temos mais um irmão, que se chama Max, tem vinte e oito anos e é um belo e talentoso empresário que vive em Londres com a namorada July. Diferente de meus irmãos, amo filmes de terror e amo me vestir de preto, mas estou com medo, alguma coisa me diz que coisas ruins vão acontecer, não só pelo fato dos próprios moradores terem escrito aquelas coisas da casa, mas por que, quando meu pai avisou que íamos nos mudar, comecei a ter sonhos estranhos, sonhos em que eu matava meus pais e pegava o sangue deles e começava a escrever no lado de fora da casa coisas em outras línguas. Também vi meu irmão Peter, mas estava pálido e triste, toda vez que se aproximava das flores, elas murchavam, sempre que tocava em alguma coisa, ou quebrava ou virava cinzas e então começou um incêndio e comecei a ver pessoas que nunca vi antes, crianças, adultos e idosos, todos estavam sem olhos, sangrando, pegando fogComplete
Bila Kita Jatuh Cinta
Aloya Shefrin, adalah model terkenal dan penuh keyakinan. Tapi ada satu masalah besar, dia langsung tak pandai bahasa Inggeris. Walaupun dia tidak mahir berbahasa inggeris, dia tetap berjaya menempa nama ke luar negara sebagai model terkenal. Hidup Aloya yang pada mulanya tenang terus berubah bila dia terserempak dengan Halil Qausar, lelaki yang agak menyakitkan hati. Aloya cuma mahu minta nombor telefon, tapi jawapan Halil hampir buat dia pitam. "Saya nak minta nombor telefon awak, boleh tak?" -Aloya Shefrin "Boleh, tapi ada bayaran. Satu digit nombor berharga dua ribu. Nombor telefon aku ada 11 digit, jadi kau kena bayar aku 22 ribu ringgit."-Halil Qausar "Ahh melampau!"-Aloya Shefrin "Kalau melampau, sila berambus."-Halil Qausar Tersentap? Memang. Tapi itu tak halang Aloya untuk terus kejar Halil hanya kerana misi peribadinya. Pada mulanya dia mahu menggunakan Halil sebagai senjata untuk menunjukan pada bekas tunangnya yang dia boleh hidup bahagia tanpa tunangnya. Masalah muncul bila hati sendiri mula goyah. Dia terus kuburkan niatnya mahu menggunakan Halil sebagai misi peribadinya. Halil tak sama macam lelaki lain. Lelaki itu kasar, direct, dan langsung tak pandai memujuk. Tapi kenapa Aloya makin terjatuh? Dan bila mereka jatuh cinta, mereka sendiri tertanya-tanya. Bila mereka jatuh cinta? Segalanya tak lagi dalam kawalan bila mereka jatuh cinta. Mereka sendiri tertanya-tanya. "Bila kita jatuh cinta?"
En el momento en que los humanos del centro secreto CampTryal descubrieron el gran hecho que podría cambiar y salvar el mundo, viajar entre dimensiones, fue por accidente. Airi Streckel no se esperaba que caería en otra dimensión y que no tendría idea de cómo sobrevivir en ella ni las cosas extrañas que habían en la misma. Airi era la hija única del doctor Streckel , un científico reconocido y participante del proyecto genético Kort, que se realizaba en el mismo centro CampTryal. Todo indicaba que el proyecto Kort iba a cambiar la rapidez de una persona, sus reflejos y movimientos pero en vez de hacer más rápido al sujeto, aceleró el tiempo de tal manera que el sujeto terminó en una dimensión desconocida sin otra noción que el terrible presentimiento que no estaba donde debía. El sujeto voluntario era Airi. Ella no pertenecía a ese otro lugar, tenía que regresar con su padre; a su vida y todo lo que bien conocía. Tenía que ayudar a crear el cambio genético sintético para ganar la guerra y evitar a toda costa que la apocalipsis se apodere del mundo. Tenía que salvar todo lo que conocía bien. Pero estaba atrapada. Airi tendrá que descubrir la manera de sobrevivir con todos los retos misteriosos de aquella nueva dimensión, mantener su gran secreto, resolver sus problemas dentro del lugar desconocido y buscar la manera, finalmente, de volver a su hogar... pero, ¿Lo logrará? El tiempo es esencial, todo se acelera alrededor de Airi y a ella no le queda otro remedio que correr.
More detailsContent Guidelines