Viața unui erou
- Reads 87
- Votes 2
- Parts 10
MatureComplete Wed, Aug 15, 20181h 19m
Ce face pierderea unei persoanei care nu am știut să o prețuiesc la timp și niciodată n-am crezut că mă va marca această pierdere atât de tare. Până nu pierdem nu vedem cât greșim că nu știm să prețuim o vorbă bună și o prietenie ce poate nu o să o mai avem niciodată. Dăm la o parte pentru că nu ne place ce ne cere sau că alți ne spun să ne îndepărtăm de-acea persoană dar nu ne gândim ce lăsăm în urma noastră și nu ne gândim că mai târziu am putea să regretăm că n-am știut să acordăm mai multă atenție atunci când trebuia și să nu judecăm după cum nu ne place nouă cumm gângdește sau după cum ni se spune despre acea persoană. Realizăm că am stat prea puțin timp cu acea persoană și nu am știut să o prețuim mai mult la acel moment.
De două zile viața mi s-a dat peste cap sau mai bine zis mi-a dat o palmă și realizez cât de mult am greșit că n-am știut să fac tot ce am scris mai în sus și poate că alți mă judecă acum că sufăr și mă doare abia acum când am pierdut tot, chiar și eu mă judec pentru asta și mă întreb oare de ce am fost atât de indiferentă și am dat la o parte tot. Oare ce am câștigat dacă n-am știut să las de la mine și să ofer mai multă încredere atunci când Dumnezeu mi-a dat a treia șansă de-a vedea că acea persoană avea nevoie de prezența mea în viața lui. dar acum e în zadar să mai caut acest răspuns ce mă macină de două zile
într-una și să mă mai fac vinovată pentru o greșeală pe care nu mai pot să-o întorc niciodată.
All Rights Reserved
Join the largest storytelling communityGet personalized story recommendations, save your favourites to your library, and comment and vote to grow your community.
You may also like
Mutowifku Tersayang
Prolog Mekkah selalu punya cara membuat hati bergetar. Bukan hanya oleh lantunan adzan yang menggema dari Masjidil Haram, bukan pula oleh jutaan langkah yang berputar mengelilingi Ka'bah tanpa henti. Tapi oleh sesuatu yang tak pernah bisa dijelaskan-takdir yang Allah titipkan di antara doa dan air mata. Namaku Fadhlan. Aku seorang mutowif-memandu para tamu Allah yang datang dari berbagai negeri untuk menunaikan ibadah Umrah. Tugasku sederhana: membimbing mereka membaca niat, menuntun langkah mereka dalam thawaf dan sa'i, serta memastikan perjalanan ibadah itu lancar dan terjaga. Namun, dalam perjalanan yang lalu, tugasku berubah menjadi sesuatu yang lebih dalam. Aku masih ingat saat pertama kali menatapnya. Seorang wanita muda, sederhana dalam balutan kerudung putih, tapi wajahnya memancarkan cahaya yang menenangkan. Senyumnya tipis, lembut, seperti doa yang dipanjatkan dalam diam. Ia datang bersama ibunya, meninggalkan ayah yang sedang sakit keras di tanah air. Namanya... Melati. Sembilan hari bersama rombongan Umrah seharusnya hanya meninggalkan kenangan singkat, sebagaimana biasanya. Tapi hari-hari itu menumbuhkan sesuatu yang berbeda. Sebuah perasaan yang anehnya, bukan mengganggu ibadahku, melainkan justru membuat setiap doa terasa lebih hidup. Namun, Allah punya cara sendiri menjaga rahasia-Nya. Ada kalanya doa yang kita panjatkan terasa menggantung di langit, tanpa jawaban. Ada kalanya cinta yang tumbuh justru diuji dengan jarak, waktu, dan keraguan. Dan aku... hanya bisa berserah. Kini setiap kali aku berdiri di hadapan Ka'bah, aku selalu mengingatnya. Wajah itu, senyum itu, doa-doanya. Entah di mana ia berada, entah bagaimana takdir menuliskannya. Yang kutahu, namanya tetap hidup dalam hatiku. Mutowifku tersayang... begitu ia pernah menyebutku dalam candanya. Sebuah panggilan yang sederhana, tapi cukup untuk membuat setiap langkahku terasa berarti.
Bila Kita Jatuh Cinta
Aloya Shefrin- Model terkenal, hot, dan penuh keyakinan. Tapi ada satu masalah besar... dia langsung tak pandai bahasa Inggeris. Walaupun dia tidak mahir berbahasa inggeris, dia tetap berjaya menempa nama ke luar negara sebagai model terkenal. Hidup Aloya yang pada mulanya tenang berubah bila dia terserempak dengan Halil Qausar, lelaki serius, dingin, dan penuh rahsia. Aloya cuma mahu minta nombor telefon, tapi jawapan Halil hampir buat dia pitam. "Saya nak minta nombor telefon awak, boleh tak?" -Aloya Shefrin "Boleh, tapi ada bayaran. Satu digit nombor berharga dua ribu. Nombor telefon aku ada 11 digit, jadi kau kena bayar aku 22 ribu ringgit."- Halil Qausar "Ahh melampau!"-Aloya Shefrin "Kalau melampau, sila berambus."-Halil Qausar Tersentap? Memang. Tapi itu tak halang Aloya untuk terus kejar Halil hanya kerana misi peribadinya. Pada mulanya dia mahu menggunakan Halil sebagai senjata untuk menunjukan pada bekas tunangnya yang dia boleh hidup bahagia tanpa tunangnya. Tunangnya mengkianati dirinya dengan berlaku curang dengan kawan baiknya sendiri. Tapi masalah muncul bila hati sendiri mula goyah. Halil tak sama macam lelaki lain. Lelaki itu kasar, direct, dan langsung tak pandai memujuk. Tapi kenapa Aloya makin terjatuh? Dan bila mereka jatuh cinta, mereka sendiri tertanya-tanya. Bila mereka jatuh cinta? Segalanya tak lagi dalam kawalan bila mereka jatuh cinta. Mereka sendiri tertanya-tanya. "Bila kita jatuh cinta?"
Și noi avem libertate
Nimeni nu este în gândul meu acum să vadă cum amintirile ce-au rămas. Dau speranțe unui viitor, dar în acest timp se răzbat cu răceala ce a venit dintr-odată fără să-o știu și care a schimbat într-o clipă tot ce a fost frumos în cele 4 luni petrecute ca un vis ce mi-l doream o viață întreagă, căci chiar dacă sunt așa cum sunt, am și eu un suflet ce-și dorește să fie fericit și să aibă puțină speranță. De căte ori mi-a aduc aminte că puteam să fiu și eu fericită și să am și eu pe cineva alături de mine și la bine șei la greu, dar părinți mei m-au împiedicat sa am pe cineva, de-atătea ori îmi vine să plăng și să mă rog la Dumnezeu ca într-o bună zi să facă dreptate și să vadă și ei că sunt și un suflet printre suflete care nu-și dorește altceva decăt puțină libertate pentru a iubi și ar fi iubit. Am iubit și eu de două ori dar am pierd în fața lor pentru sunt părinții mei și îi respect așa cum sunt dar rană din suflet nu se va vindeca niciodată de tot și va rămăne un gol în suflet mai ales cănd știu că prima iubire încă mă mai cheamă la ea, dar n-am c face și trebuie să-i dau libertate pe care eu nu am și să renunț la cel mai frumos vis din viața mea, visul de avea o persoană iubită alături de mine mereu și să fim fericiți pentru tot restu vieți.Complete
THE LAST POWER
Prolog Hari masih terlalu gelap ketika matahari terlihat malu-malu untuk memunculkan dirinya. Udara terlalu basah akaibat hujan semalam. Walau seperti itu, terlihat seorang pemuda berambut jabrik bewarna kuning cerah berjalan dalam pagi yang belum sempurna itu. pemuda yang kita tahu bernama Namikaze Naruto itu berjalan pelan. Bukan karena sok keren seperti di film-film tapi jika ditelisik wajah tannya maka dapat disimpulkan bahwa sang Namikaze bungsu tersebut tengah menahan air mata yang sebebtar lagi akan terjun bebas. Hatinya terluka. Kepercayaanya telah dikhianati. Kesetiaannya dianggap angin belaka. Jika orang yang selama ini menjadi pahlawanmu ternyata tak lebih dari seorang bajingan, apa yang kamu rasakan? Sungguh, ia merasa dunia bukanlah tempat yang indah lagi. Sudut pandangnya pada dunia seakan telah tertutup duka yang terlalu dalam. Drtt... Drtt... Naruto melihat nama yang tertera pada layar ponselnya. Ia mendengus pelan. Sama sekali tak berniat untuk mengangkat telefon dari 'dia'. Untuk apa? Untuk apa ia harus berhubungan dengan orang yang telah menorerkan luka yang tak tahu kapan akan sembuh? Sebenarnya Naruto bukanlah pemuda yang suka mendendam. Jika kau tak berlebihan dalam mengganggunya di jamin senyuman 10.000 volt miliknya masih akan terpasang. Tapi, mungkin senyuman itu kini telah tertelan gerhana. TBCComplete
Viața unui erou
Ce face pierderea unei persoanei care nu am știut să o prețuiesc la timp și niciodată n-am crezut că mă va marca această pierdere atât de tare. Până nu pierdem nu vedem cât greșim că nu știm să prețuim o vorbă bună și o prietenie ce poate nu o să o mai avem niciodată. Dăm la o parte pentru că nu ne place ce ne cere sau că alți ne spun să ne îndepărtăm de-acea persoană dar nu ne gândim ce lăsăm în urma noastră și nu ne gândim că mai târziu am putea să regretăm că n-am știut să acordăm mai multă atenție atunci când trebuia și să nu judecăm după cum nu ne place nouă cum gândește sau după cum ni se spune despre acea persoană. Realizăm că am stat prea puțin timp cu acea persoană și nu am știut să o prețuim mai mult la acel moment. De două zile viața mi s-a dat peste cap sau mai bine zis mi-a dat o palmă și realizez cât de mult am greșit că n-am știut să fac tot ce am scris mai în sus și poate că alți mă judecă acum că sufăr și mă doare abia acum când am pierdut tot, chiar și eu mă judec pentru asta și mă întreb oare de ce am fost atât de indiferentă și am dat la o parte tot. Oare ce am câștigat dacă n-am știut să las de la mine și să ofer mai multă încredere atunci când Dumnezeu mi-a dat a treia șansă de-a vedea că acea persoană avea nevoie de prezența mea în viața lui. dar acum e în zadar să mai caut acest răspuns ce mă macină de două zile într-una și să mă mai fac vinovată pentru o greșeală pe care nu mai pot să-o întorc niciodată.Complete
TEARSBREAKER
[ INFINITY LOVE ] Roses are red, Iesyraf is cute. Damn babe, Just let me kiss you. Iesyraf Danial. A tearsbreaker. A monster. Hancur hidup sempurnanya tatkala si gadis idaman berkahwin dengan orang lain setelah dia memberi Iesyraf harapan. Sakit yang dia rasa, hanya Allah yang tahu. Semuanya disimpan dalam hati. Bertemu dengan Ariya Hanania. Seorang gadis yang mencari kebahagiaan. Kaki masih tegak terpacak di muka bumi walaupun takdir sentiasa kejam dengannya. Di situlah detik hidup mereka bertukar seratus peratus. "Pandang aku," arah Iesyraf tegas. Telefonnya juga sudah masuk ke dalam poket menunjukkan betapa seriusnya perbualan mereka selepas ini. "Demi Allah, aku nak jadikan kau isteri aku. Isteri yang akan tegur salah silap aku. Isteri yang aku boleh bimbing ke jalan Allah. Dan sama - sama kita menuju ke syurga. Boleh?" Hana terkesima. Iesyraf sedang melamar dia ke? "Yes, I am proposing to you, Ariya Hanania," bagaikan dapat membaca fikiran Hana, Iesyraf bersuara lagi. Dia menguntum senyum yang mempamerkan lesung pipit di kedua-dua belah pipinya. "Aku nak kau jadi isteri aku. Boleh? Boleh? Mestilah boleh kan? Kalau kau kata tak boleh pun kau tetap jadi isteri aku," dia ketawa nakal. "Tapi Iesy..." "Just let me love you, Hana. You have suffered too much." Silap Iesyraf kerana terlampau gembira dengan anugerah sementara itu. Barangkali dia lupa kehadiran onak duri dalam setiap bunga cinta. Sangkanya dia telah cukup berhati - hati, namun duri itu disalut racun membunuh. Iesyraf sentiasa menjadi tearsbreaker Hana, tapi siapa pula tearsbreakernya? "Ceraikan saya." "Putus asalah dengan saya." "Berhenti cintakan saya." "Anggaplah Ariya Hanania tak pernah wujud dalam hidup awak." Pelukan Iesyraf terlerai. Roses are red, Hana is cute too. For you who took my sadness away, Thank you and I love you. ── No copy paste! Status : Completed Start : 1 May 2021 End : 18 September 2021 ©issyComplete
Blood House
- Ouvi dizer que a casa é grande. - disse meu irmão Peter. - Vamos, crianças. - disse meu pai John. - Pegaram tudo? - perguntou minha mãe Suzan. - Sim. - eu e Peter dissemos ao mesmo tempo. - Se anime Anna, vai ser bom se mudar. - disse minha mãe. - E os meus amigos? - perguntei. - Eles vão ficar bem e vocês podem conversar pela internet. - disse minha mãe sorrindo. Respirei fundo, concordei e então entrei no carro preto de meu pai, Peter e minha mãe fizeram o mesmo. É, seria bom me mudar, mas tenho medo, encontrei um site que diz que a casa é mal assombrada, alguns estudantes da cidade que fizeram esse site, tem ate um grupo que ia lá investigar, tenho mais medo do Halloween que é daqui á um mês, eles colocaram no site que é o dia em que mais acontece fenômenos paranormais. Sem contar que chamam a casa de Blood House. Já vi uma foto da casa, meu pai tirou e trouxe para vermos, ele disse que ela é linda e grande e teríamos nossos próprios quartos e banheiros. A casa é linda mesmo, mas um pouco medonha. Peter e eu somos gêmeos, nós temos mais um irmão, que se chama Max, tem vinte e oito anos e é um belo e talentoso empresário que vive em Londres com a namorada July. Diferente de meus irmãos, amo filmes de terror e amo me vestir de preto, mas estou com medo, alguma coisa me diz que coisas ruins vão acontecer, não só pelo fato dos próprios moradores terem escrito aquelas coisas da casa, mas por que, quando meu pai avisou que íamos nos mudar, comecei a ter sonhos estranhos, sonhos em que eu matava meus pais e pegava o sangue deles e começava a escrever no lado de fora da casa coisas em outras línguas. Também vi meu irmão Peter, mas estava pálido e triste, toda vez que se aproximava das flores, elas murchavam, sempre que tocava em alguma coisa, ou quebrava ou virava cinzas e então começou um incêndio e comecei a ver pessoas que nunca vi antes, crianças, adultos e idosos, todos estavam sem olhos, sangrando, pegando fogComplete
BABY ANGEL || Junkyu
[COMPLETE] "you come out the blue on rainy night" "i'll tell you how I almost died while you're bringing back to life" «Jumaat, 16 Jun» Aku menangis sendirian di gelapnya malam ketika hujan. Keadaan sangat sejuk. Aku membiarkan diriku dibasahi hujan. Aku penat. Aku serasa ingin mengalah dan membiarkan diriku dilanggar dengan kenderaan yang lalu lalang namun muncul seorang kanak ii yang comel. Dia menarik aku hingga sampai di stesen bas. Dia tersenyum kepada aku lalu dia mencium dahi aku dengan sangat lama. Entah kenapa ciuman dia seolah ii memberikan kekuatan dan semangat pada aku. Seolah ii menyuruh aku supaya tidak pernah mengalah. Dia lah yang aku gelar sebagai "BABY ANGEL". Itulah pertemuan pertama dan terakhir kami. Aku harap aku boleh berjumpa dengan dia lagi. ∆→Jika ada typo harap dimaafkan biasa manusia tak lari dari melakukan kesilapan. ∆→diharapkan anda semua enjoy baca cerita kentang dan maybe cringe ni. ⚠️Akan ada SELF HARM jadi diharap bijak dlm membaca. Ambil pengajaran dan jangan cuba lakukan SELF HARM. Itu sangat bahaya. ⚠️akan ada perkataan yang tidak sesuai untuk digunakan. Jadi jangan ikut. Ambil pengajaran. Kalau tak selesa jangan baca. Kalau degil juga nak baca pandai ii lah tangguh. Sha dah bagi amaran. Start:2.6.2022 End:3.2.2023Complete
Drumuri care nu se vor mai intersecta niciodată...
Stau şi mă uit la toată acea mare de oameni care s-au adunat la... îmi vine greu să pronunţ acel cuvânt, dar este doar un efect rezidual din viaţa mea, aşa că reuşesc să îl spun, ştiind că ar trebui să simt ceva, însă nu pot... mormântul meu. Da, acela sub salcia imensă este mormântul meu şi acolo stau cu capul plecaţi o groază de oameni. Pe unii îi recunosc, pe alţii nu. Pe unii îi urăsc, alţii îmi sunt indiferenţi, dar mai există un grup. Un grup de şase persoane pe care le iubesc. Acum, de abia acum, după ce am murit, pot înţelege, pot concepe cu adevărat sentimentele, atât pe ale mele, cât şi pe ale celor din jur. Nu mai pot simţi, nu mai pot iubi, nu mai pot plânge, ci pot doar înţelege. Atât şi nimic mai mult, poate doar de atât ai nevoie. Aş vrea să spun că îmi vor lipsi, dar sunt doar vorbe goale, nesusţinute de acel sentiment de lipsă, de dor. Văd durerea imensă pe care am lăsat-o în urma mea şi aş vrea să pot susţine cu ceva cuvintele „îmi pare rău", dar nu pot. Le pot rosti, dar nu le mai pot simţi. Însă înţeleg cu adevărat, întru totul durerea lor, disperarea, dorinţa de a schimba ceva. Concep toate aceste sentimente, înţeleg şi sentimentele mele care m-au forţat să fac ceea ce am făcut şi mă pot gândi la ele fără ca acestea să mă mai rănească. Nu mai au acea putere incontestabilă, enormă pe care o aveau asupra mea, numai că nu mă mai ajută cu nimic această înţelegere. Nu pot schimba lucrurile, nu pot schimba alegerea care m-a adus atât pe mine cât şi pe ceilalţi în această poziţie. Drumurile noastre au fost forţate să se împartă în două căi diferite care se depărtează din ce în ce mai mult. Drumuri care cu siguranţă nu se vor mai intersecta niciodată...Complete
Ego
„Acum mult timp, mă gândeam că lucrurile sunt simple, logice, dar nu e așa.Călătoria mea a început cu o pierdere, ce a lui Sibil. Apoi a urmat o serie de evenimente care sfidează tot ceea ce am crezut până acum. Sibil m-a făcut să înțeleg că moartea nu e la polul opus al vieții, viața e în moarte. Ea a fost motivul pentru care am dus la sfârșit această călătorie. Rosario, tovarășul meu,mi-a arătat că lumea e mister și misterul e mai profund decât logica.El, care e și acum cu mine, m-a învățat ce e loialitatea și curajul. Despre Ibilis pot spune că mi-a schimbat concepția despre Rai și Iad, astfel ele sunt diferite de fanteziile umane despre Rai și Iad. Ele sunt individuale, sunt în noi și contează doar să le descoperim. Nu ar trebui să ne temem de nimic! Despre Mihael, pot spune că mi-a explicat ce e destinul, mi-a arătat alfabetul mistic și m-a acompaniat până la sfârșitul călătoriei. Chiar dacă nici acum nu știu ce e Ira, nu m-ai contează. Poate că mi-am terminat misiunea, poate că nu.Tot ce contează acum e : Carpe diem!."(preluare din încheiere)Complete
Prolog Mekkah selalu punya cara membuat hati bergetar. Bukan hanya oleh lantunan adzan yang menggema dari Masjidil Haram, bukan pula oleh jutaan langkah yang berputar mengelilingi Ka'bah tanpa henti. Tapi oleh sesuatu yang tak pernah bisa dijelaskan-takdir yang Allah titipkan di antara doa dan air mata. Namaku Fadhlan. Aku seorang mutowif-memandu para tamu Allah yang datang dari berbagai negeri untuk menunaikan ibadah Umrah. Tugasku sederhana: membimbing mereka membaca niat, menuntun langkah mereka dalam thawaf dan sa'i, serta memastikan perjalanan ibadah itu lancar dan terjaga. Namun, dalam perjalanan yang lalu, tugasku berubah menjadi sesuatu yang lebih dalam. Aku masih ingat saat pertama kali menatapnya. Seorang wanita muda, sederhana dalam balutan kerudung putih, tapi wajahnya memancarkan cahaya yang menenangkan. Senyumnya tipis, lembut, seperti doa yang dipanjatkan dalam diam. Ia datang bersama ibunya, meninggalkan ayah yang sedang sakit keras di tanah air. Namanya... Melati. Sembilan hari bersama rombongan Umrah seharusnya hanya meninggalkan kenangan singkat, sebagaimana biasanya. Tapi hari-hari itu menumbuhkan sesuatu yang berbeda. Sebuah perasaan yang anehnya, bukan mengganggu ibadahku, melainkan justru membuat setiap doa terasa lebih hidup. Namun, Allah punya cara sendiri menjaga rahasia-Nya. Ada kalanya doa yang kita panjatkan terasa menggantung di langit, tanpa jawaban. Ada kalanya cinta yang tumbuh justru diuji dengan jarak, waktu, dan keraguan. Dan aku... hanya bisa berserah. Kini setiap kali aku berdiri di hadapan Ka'bah, aku selalu mengingatnya. Wajah itu, senyum itu, doa-doanya. Entah di mana ia berada, entah bagaimana takdir menuliskannya. Yang kutahu, namanya tetap hidup dalam hatiku. Mutowifku tersayang... begitu ia pernah menyebutku dalam candanya. Sebuah panggilan yang sederhana, tapi cukup untuk membuat setiap langkahku terasa berarti.
More detailsContent Guidelines