Torționarul

,,Priveste stelele , observa-le stralucirea si transparenta si vei vedea atunci cat de asemanatori suntem . Numara-le si vei vedea atunci cum, acelasi pamant ars de greutati , a reusit sa ne tina pe amandoi, doi monstri orbi ai umanitatii. Doua creaturi prafacute in jar si cenusa inaintea unui simplul ecou asmutit de capriciile si viciile noastre bolnave.

Nu te uita asa de sus la mine ,dragule. Te crezi cumva mai presus chiar si decat celalti doar pentru functia pe care o detii? Crezi ca linistea si pacea vor putea sa mai domneasca in strafundul mintii tale cand tu refuzi orice reverie captiva de zile si nopti la rand in frici si inhibitii?

Renunta la masti, prafa jarul in caldura si devin-o ceea ce refuzi sa plamadesti a fi. Caci eu vad in tine acelasi vis cliseic pe care orice calator al lumii il are ,un simplu si tainic cuvant pastrat inca din vechi timpuri, un jalnic si patetic ,,acasa".

Astepti ca valurile sufocante sa se de-a in laturi pentru tine , tragand si zgariind in urma lor meleagurile straine, parasite de sperante si vise . De amagiri si suprimate de societatea distructiva . De propriile egouri dominante ce se reflecta intr-o latura negativa si paradoxal opusa crearii noastre, zdrobita bucata cu bucata din inima terfelita in durere.

Crezi ca cel mai mare dusman ne sunteti voi si chinurile voastre , nedandu-va seama ca noi vom ramane acelasi popor unit in voci si chip , oferind si ultima picatura pentru credinta ,patrie si iubire. Of...Defapt, doar gratiile astea ne mai chinuie existenta pierduta . Caci zilnic filele goale ce trebuia sa fie umplute doar cu zambete si simtiri, au ramas a fi prefacute doar in momente in care barbaritatea loviturii de bici ne mai omoara rand pe rand din omenie si... constiinta.

Uite vocile cum striga la unison caderea comunismului . Uite vocile cum canta deja in amintirile pierdute si corpurile ascunse ale celor dragi. Hitler nu va trai vesnic si o sti . Iar odata cu caderea zidurilor, noi nu vom mai ramane aici."