"Cad şi ma ridic neîncetat... Oare înca sunt eu sau m-am schimbat, lumea în care trăiesc este o iluzie rupta din propria mine? Îmi este din ce în ce mai greu să respir, dar vreau sa lupt, vreau sa trăiesc. Poate aşa li se întamplă tuturor adolescenţilor la un moment dat, dupa ce mantia copilăriei s-a sfărâmat. Simt cum ma cufund într-o furie diabolica, parca izvoraşte dintr-o parte străina a minţii mele. Îmi ţin ochii strânşi ca sa nu o vad pe Ea. Ea se apropie, îi simt greutatea aşezându-se pe corpul meu. Poate e doar imaginaţia mea, poate visez. Dacă nu îmi voi controla furia probabil mă va omorâ. Creatura îşi înfige ghearele sale în pielea mea moale şi calda. Simt cum ma rup in bucăţi, cum fragilitatea corpului meu e supusă la durere. Îmi intra pe sub piele vrând să-mi distrugă puritatea. În mod ciudat nu simt frică, ci o ură intensă. Ea mi-a fost sortită să ma omoare, dar eu voi face tot posibilul sa o distrug înainte de a mi putrezi oasele sub farmece necurate." Blestemul se va năruii, Doar când moarta Ea va fi. Chiar de a bântuit întreaga lume, Doar unui înger i se va supune.