Goblin

"- Evelina, ajuta-ma! Evelina se holba uluita la ea, refuzand, la inceput sa
admita ca-si auzise numele. Apoi se gandi ca a fost victima unui cosmar
sau al unei halucinatii. ''Probabil ca a scos niste sunete dezlanate si
subconstientul meu le-a transformat in ceva coerent, ceva ce are
legatura cu vreo experienta de-a mea''. Insa nu asta se intamplase, si, o
clipa mai tarziu, Evelina fu obligata sa admita adevarul. Privi spre
Antonio, al carui chip dezvaluia o groaza dementa, groaza ce o lovi si pe ea cu toata forta. Pielea ei, manata de o vointa propie, incepu sa se
increteasca hulpava, sub fiorii ce o cutremurau, parand sa se miste,
chiar, in valuri, in josul si in susul bratelor si pe abdomen ... dar,
si atunci, refuza, pur si simplu, sa creada. Totusi, silabele auzite
tremurasera pe ratul creaturii care se afla chiar in fata lor, asa cum
tremurasera si in urechile Evelinei. Asta insemna ca halucinatia fusese si
vizuala nu doar auditiva?"